miercuri, 24 martie 2010

Cum să nu...

Acum vreo două zile am dat peste un articol care explica, în detaliu şi cu variante clasificate după eficienţă şi preţ, cum să faci astfel încât căştile de la playerul posesie personală să nu se încurce când introduci dispozitivul în buzunar. (Nu-l mai găsesc, că pe cuvânt că aş pune link. Era o minunăţie de articol.)
L-am citit din două în trei şi am rămas cu o singură întrebare. De ce? De ce ai vrea să nu ţi se încurce căştile? Cât de ocupat să fii, încât cele câteva secunde petrecute pentru a descurca firul să ţi se pară o pierdere? Şi când a devenit relaxarea doar un episod al zilei, care trebuie planificat şi eficientizat cu aceeaşi rigoare ca şcoala, munca şi alte obligaţii?
Ca revoltă, îmi voi continua pierderea de vreme. Nu îmi voi pune blogurile prietenilor sau online comics-urile în reader, ci voi deschide pagină cu pagină în fiecare zi. Nu voi învăţa tehnici de citire rapidă, ci voi rumega pe-ndelete volumele de oarecare consistenţă. Nu îmi voi face o oală de ceai, să fie pentru mâine, ci voi pândi ibricul cu fix o cană de apă în el. Şi nu, nu îmi voi ţine căştile de iPod descurcate. Na, că sunt rebelă.