M-am lenevit un pic la citit, trebuie să recunosc cu ruşine, tristeţe şi alte sentimente negative. M-am trecut iar pe nuvele şi poveşti scurte, ca să nu adorm în mijlocul capitolului şi să uit ce se întâmplă pe-acolo.
Maureen F. McHugh, "Mothers and Other Monsters"
Tema comună din poveştile tipei sunt relaţiile dintre oameni, pe un fundal fantastic. De exemplu, în "Ancestor Money", o britanică moartă de mult trebuie să ajungă în China pentru a primi ofrandele lăsate de strănepoţi. "Nekropolis" descrie o societate islamică din viitor, în care o parte din sclavi sunt androizi, iar "The Cost to Be Wise" se desfăşoară pe o colonie planetară în care localnicii refuză să folosească tehnologii post-industriale.
Interesant e că toată ştiinţifico-fantasticăraia nu distrage atenţia de la poveştile foarte umane pe care McHugh le spune cu talent şi fără judecată. Din contră, în unele poveşti trebuie să fii atent ca să prinzi firul de univers alternativ în care se întâmplă. În "The Lincoln Train", e menţionată în treacăt tentativa de asasinat care l-a lăsat infirm; am trecut rapid prin istorie, varianta Wikipedia, ca să mă conving că n-a fost aşa şi în realitate.
Punctul forte: clar personajele şi situaţiile în care sunt puse. În "Frankenstein's Daughter", o mamă se chinuie să-şi apere fiica născută prin clonare de curiozitatea şi judecata celor din jur. Naratoarea din "Oversite" simte că-şi pierde mama din ce în ce mai afectată de Alzheimer şi fiica adolescentă din ce în ce mai rebelă. Puncte slabe: amestecul de poveşti mai reuşite şi mai slabe şi aerul de depresie care pluteste peste mai toate situaţiile. Da' familii fericite nu există, fir-ar?
Aimee Bender, "The Girl in the Flammable Skirt"
Nu mai ştiu cum s-au nimerit cărţile astea una după alta, da' sunt cam din acelaşi film. Şi Bender spune poveşti scurte, între neobişnuit şi de-a dreptul fantastic. Primul paragraf din prima poveste, "The Remember", arată la ce să te aştepţi: "My lover is experiencing reverse evolution. I tell no one. I don't know how it happened, only that one day he was my lover and the next he was some kind of ape. It's been a month and now he's a sea turtle."
Aşa că fiecare poveste începe cu un moment greu de crezut şi continuă de-acolo, de multe ori în cu totul altă direcţie decât de aştepţi. În "Call My Name", când o moştenitoare plictisită agaţă un bărbat în tren, nu te aştepţi ca el s-o ducă acasă, s-o lege şi... atât: "Lady, I don't think it's gonna happen. I wanted to cut your dress. I don't really want to fuck you, that's just not what I'm looking for today. Sorry if I was misleading." Ba mai mult, uneori nici personajele nu observă nimic neobişnuit. În "Drunken Mimi", o sirenă se înscrie la liceu fără nici o problemă: "She was very beautiful, hair slightly greenish which everyone attributed to chlorine. Eyes purplish which everyone attributed to drugs."
Dacă ar fi de ales între "Mothers..." şi "The Girl...", aş merge pe a doua pentru că e un pic mai dulce şi mai puţin deprimantă.
Mike Ormsby, "Never Mind the Balkans, Here's Romania"
Deşi, dacă voiam să evit mugurii de depresie, nu ştiu ce m-a apucat cu "Never Mind...". Ormsby e britanic, a ajuns în România ca jurnalist şi a rămas, s-a căsătorit şi scrie despre ţara lui adoptivă. Poveştile sunt sincere. Şi asta... e îngrozitor de trist. În câte 3-4 pagini reuşeşte să descrie situaţii care ne sunt mult prea cunoscute, de la birocraţia arogantă şi poliţiştii căutători de şpagă până la sărăcia de la sat şi cruzimea învăţată de mic în faţa blocului.
Şi dacă ar fi poveşti izolate, tot ar fi ceva. Dar nu-i greu să recunoşti că momentele povestite sunt simptome ale unor atitudini generalizate. Când Ormsby e îngrijorat de viteza maşinii în care se află, taximetristul îi spune că europenii sunt proşti pentru că respectă limita de viteză "even when there are no cops around!". Discutând cu un chelner care lucrase în străinătate, află că prietenii lui reduc experienta la elemente tangibile: "Most folks I meet are only interested in how much money I earned. If I talk about some city I visited, they think I'm showing off."
S-a întâmplat să deschid cartea imediat după o discuţie cu un prieten belgian, care nu înţelegea de ce nu sunt încântată să mă întorc în România. I-am trimis link-ul în loc de explicaţie.
Recomandări de nuvele găsiţi şi pe Thought Catalog. Iar eu mă duc să găsesc timp pentru tot ce-aş vrea să citesc.
