... din ziua prezentărilor finale la Olimpiade.
La 9 fără un sfert, tipul de la xerox-ul din subsolul Universităţii nu putea să creadă că vrem să îndosariem 15 exemplare a 4 pagini. "Băi, da'... e scump!" Ştiam.
La 9 şi un sfert, Ciprian dormea, acasă, în timp ce noi ne învârteam în jurul cozii la Izvor, aşteptându-l în van. Când, într-un final, a apărut, l-aş fi bătut şi îmbrăţişat în acelaşi timp.
La 10 fără un sfert, în unul din nenumăratele, enormele şi absurd de decoratele holuri ale Parlamentului, Sorin Psatta ne zâmbea încurajator. Am zâmbit înapoi.
Trecând rapid peste prezentările echipelor de dinainte, pe care nu am putut să le apreciez din cauza emoţiilor, ajungem la scena pe care am urcat cu băieţii, în timp ce Maria asculta de la tipii din organizare eternele glume despre numele ei de familie. Ce-am spus, nu mai ţin minte. Ţin, în schimb, minte că am depăşit marginea din spate a podiumului şi era să cad din picioare; că am apăsat pe un buton greşit şi am închis temporar prezentarea; că, în ciuda defecţiunilor tehnice şi echilibristice, Marius Negrea părea cu adevărat interesat de ce spunem. (Apropo. Mulţumim. Pentru preselecţie, tutoriate şi mai ales pentru atenţie, de care chiar aveam nevoie.)
Ceva mai calmă, am ascultat cum Sergiu povestea execuţiile şi am căutat semne de aprobare pe feţele membrilor juriului. La câţiva am găsit-o şi mi-a crescut inima ca o varză de mândrie. Alţii scriau mesaje pe mobil. Asta e.
Coborâtă din lumina reflectoarelor, am putut să mă bucur de celelalte prezentări. Mindset au făcut spectacol, aşa cum promiteau, prezentând incredibil de energic o campanie care să-şi aducă publicul ţintă în lumina reflectoarelor. Moartea Domnului Rădulescu, amuzanţi şi spontani, şi-au învăţat viitorii clienţi că muzica pe care o ai în casă te defineşte.
Celelalte expuneri, însă, nu mi-au captat atât de mult atenţia. RG&B Creative Lab au avut o prezentare foarte şmecheră pe calculator, pe care au irosit-o printr-un discurs incoerent şi presărat cu insulte la adresa publicului. Rorschach au încercat să demoleze câteva din miturile Crăciunului, dar eu n-am priceput cu ce scop. Topolino au ales un concept foarte interesant pe care să-l asocieze cu portalul Strategic.ro, dar campania lor mi s-a părut neviabilă în viaţa reală. Iar campania fetelor de la Voodoo Advertising m-a lăsat încă nelămurită cu privire cine este şi ce face Ţara lui Andrei.
Finalul apoteotic, legendara "bere de după" s-a întâmplat în Centrul Vechi şi a fost o limonadă cu miere, greşit de scumpă pentru cantitatea oferită. Iar acum sunt acasă, cu bătături de la pantofii eleganţi ai maică-mii, examen mâine şi melodii liniştite în Winamp. Şi cu o amintire foarte, foarte faină.
La 9 fără un sfert, tipul de la xerox-ul din subsolul Universităţii nu putea să creadă că vrem să îndosariem 15 exemplare a 4 pagini. "Băi, da'... e scump!" Ştiam.
La 9 şi un sfert, Ciprian dormea, acasă, în timp ce noi ne învârteam în jurul cozii la Izvor, aşteptându-l în van. Când, într-un final, a apărut, l-aş fi bătut şi îmbrăţişat în acelaşi timp.
La 10 fără un sfert, în unul din nenumăratele, enormele şi absurd de decoratele holuri ale Parlamentului, Sorin Psatta ne zâmbea încurajator. Am zâmbit înapoi.
Trecând rapid peste prezentările echipelor de dinainte, pe care nu am putut să le apreciez din cauza emoţiilor, ajungem la scena pe care am urcat cu băieţii, în timp ce Maria asculta de la tipii din organizare eternele glume despre numele ei de familie. Ce-am spus, nu mai ţin minte. Ţin, în schimb, minte că am depăşit marginea din spate a podiumului şi era să cad din picioare; că am apăsat pe un buton greşit şi am închis temporar prezentarea; că, în ciuda defecţiunilor tehnice şi echilibristice, Marius Negrea părea cu adevărat interesat de ce spunem. (Apropo. Mulţumim. Pentru preselecţie, tutoriate şi mai ales pentru atenţie, de care chiar aveam nevoie.)
Ceva mai calmă, am ascultat cum Sergiu povestea execuţiile şi am căutat semne de aprobare pe feţele membrilor juriului. La câţiva am găsit-o şi mi-a crescut inima ca o varză de mândrie. Alţii scriau mesaje pe mobil. Asta e.
Coborâtă din lumina reflectoarelor, am putut să mă bucur de celelalte prezentări. Mindset au făcut spectacol, aşa cum promiteau, prezentând incredibil de energic o campanie care să-şi aducă publicul ţintă în lumina reflectoarelor. Moartea Domnului Rădulescu, amuzanţi şi spontani, şi-au învăţat viitorii clienţi că muzica pe care o ai în casă te defineşte.
Celelalte expuneri, însă, nu mi-au captat atât de mult atenţia. RG&B Creative Lab au avut o prezentare foarte şmecheră pe calculator, pe care au irosit-o printr-un discurs incoerent şi presărat cu insulte la adresa publicului. Rorschach au încercat să demoleze câteva din miturile Crăciunului, dar eu n-am priceput cu ce scop. Topolino au ales un concept foarte interesant pe care să-l asocieze cu portalul Strategic.ro, dar campania lor mi s-a părut neviabilă în viaţa reală. Iar campania fetelor de la Voodoo Advertising m-a lăsat încă nelămurită cu privire cine este şi ce face Ţara lui Andrei.
Finalul apoteotic, legendara "bere de după" s-a întâmplat în Centrul Vechi şi a fost o limonadă cu miere, greşit de scumpă pentru cantitatea oferită. Iar acum sunt acasă, cu bătături de la pantofii eleganţi ai maică-mii, examen mâine şi melodii liniştite în Winamp. Şi cu o amintire foarte, foarte faină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu