Cărţi pe scurt, trei

Au fost două săptămâni satisfăcătoare literar şi cred că mă obişnuiesc cu scrisul pe scurt. Adică mi se face lene, ceea ce nu-i frumos. Dar să nu deviem.

• Douglas Coupland, "Eleanor Rigby". Nu mai ştiu cine-mi spunea că, în afară de "Generaţia X", Coupland e un scriitor slab. N-avea dreptate. Liz Dunn trăieşte o viaţă resemnat de retrasă, până când primeşte un telefon de la spital, unde îşi întâlneşte pentru prima dată fiul de 20 de ani. Povestea se desparte, o parte urmărind încercările protagonistei de a crea o legătură cu străinul ciudat şi fascinant căruia i-a dat naştere, cealaltă amintire detaliată a excursiei la Roma unde a fost conceput Jeremy. Naraţiunea e încâlcită, iar finalul e cam tras de păr. Şi totuşi e o carte care te prinde, pentru că scenele sunt frumos scrise şi cuplul mamă-fiu, cu toate ciudăţeniile, îţi devine simpatic fără să-ţi dai seama.
• Neagu Djuvara, "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri". Dacă din raftul de-acasă n-am luat-o, hai că m-a tentat în biblioteca mătuşi-mii, unde am ajuns disperată să citesc ceva şi în română. Titlul descrie destul de bine ce e în ea: o variantă de istorie, de la daci şi romani până în comunism, care e expediat în 3 pagini şi-un pic. E bine structurată, uşor de citit, menţionează legăturile cu "tabloul mai mare" din restul Europei, nu e dogmatică şi fals patrioată ca un manual şcolar, teoriile mai puţin încetăţenite sunt destul de bine susţinute. Şi totuşi se simte o oarecare parţialitate şi o dorinţă (acceptată, de altfel) de a schimba unele decizii trecute. Plus o seriozitate de bunic sfătos. Care nu-i forţată sau iritantă. Doar că eu, una, prefer ironia plină de note de subsol a lui Lucian Boia. Deformaţie profesională.
• Haruki Murakami, "La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor". Tot în română, că asta-i situaţia, deşi mi-e clar că omul ăsta, în lipsa cunoştinţelor avansate de japoneză, trebuie citit în engleză. Ţara aspră a minunilor este, din câte înţeleg, o versiune vag alternativă a Tokio-ului, în care protagonistul e implicat, mai mult sau mai puţin fără voia lui, într-o rivalitate informaţională, în care el serveşte de maşină de codat informaţii, printr-un sistem ascuns în propriul subconştient. Capătul lumii este un Oraş împrejmuit de un Zid de netrecut, în care trăiesc oameni fără Umbră, suflet sau memorie şi animale aurii cu un singur corn în frunte. Majusculele nu-mi aparţin. Cele două fire ale poveştii încep să se lege vag cam pe la mijloc, iar înspre ultimele capitole legătura e explicată mură-n gură, nu cumva s-o ratăm. Da, sunt scene destul de bune pe-acolo, dar ansamblul parte-distopie-parte-basm-idealist nu prea merită efortul. Presupun că are şi domnul Murakami dreptul să dea cu oiştea-n gard ocazional.
• Davin Wong, "John dies at the end". Primită de la un om de care mi-e absurd de dor sub forma unui .doc de 357 de pagini, cartea asta lâncezea printr-un colţ de folder de mai bine de un an. Am deschis-o ca să "citesc şi io vreo două capitole". Am terminat-o în patru ore şi ceva. Wikipedia zice că e un roman horror de comedie şi nu ştiu cum să-l descriu mai bine. Dave şi John, post-adolescenţi obişnuiţi dintr-un oraş din centrul Statelor, se trezesc într-o luptă extinsă cu forţele răului. Ar fi un roman de duzină, plin de monştri şi încâlcit către un final relativ fericit, dacă n-ar fi teribil de amuzant. Cei doi tratează evenimentele cu genul de sarcasm cu care ascultă hipsterii 3rei Sud Est, doar că mai amuzant. Gândindu-se dacă să coboare într-o pivniţă necunoscută, naratorul se îmbărbătează: "Go down and be a meal for the infamous Midwestern Tunneling Explode-bear". Închişi într-o maşină condusă de un roi ambulant de creaturi nefaste, băieţii încep o discuţie despre, desigur, mândriile lor, concluzionată cu "You don't even exist, you're all a figment of my cock's imagination". Deci nu, nu e o carte pentru copii, întrucât conţine limbaj dur şi licenţios, consum excesiv de droguri şi alcool, precum şi, ştiţi, monştri şi chestii care explodează grafic. Dar e o pauză plăcută de la literatura "serioasă". Cereţi şi vi se va da, sub formă de ataşament.

Şi acum să trecem la lucruri serioase, cum ar fi un joc de Chicken Invaders. Christmas Edition, pentru că, nu-i aşa, vin sărbătorile vin.