Carte: M. Pavic, "Mantia de stele"

Editura Humanitas face o chestie foarte şmecheră împreună cu Vodafone. Anume. Cumperi o carte de la ei şi primeşti o a doua pe degeaba, din 10 titluri pe care le oferă. Teoretic, introducerea asta ar putea părea reclamă, dar cei 0,5 cititori ai mei nu sunt un public-ţintă pentru nici una din companiile menţionate.
Revenind. "Mantia de stele" a fost cartea gratis cu care m-am autocadorisit în Sibiu. Este o culegere de povestiri despre iubire şi zodii, teoretic cu legătură între ele. Spun teoretic, pentru că eu nu aş fi văzut legătura dacă nu era anunţată şi subliniată cu două linii (metaforice) pe coperta II. Dar se poate citi şi cu această limitare.
Ce e frumos la cartea asta e limbajul. Cele şase povestiri sunt plasate în epoci şi spaţii diferite, iar limbajul e perfect adaptat în fiecare caz, trecându-te printr-un plăcut tur de forţă stilistic. Mi-au mai plăcut eufemismele legate de sexualitate, pe care le-aş cita dacă ar avea farmec scoase din context.
Mai puţin plăcută simţului meu estetic a fost dezlânarea generală a textului. Tot aşteptând să "prind" legătura dintre fragmente, simt că am cam ratat poveştile în sine; drept dovadă, singura pe care mi-o mai amintesc e "Scorpion şi Vărsător", cea plasată în Balcanii medievali. Nu mi-a plăcut nici inserarea în text a pasajelor de horoscop, nici atmosfera căutat mistică.
Per total, o carte uşurică, bună pentru o sâmbătă seara liniştită, dar nu pentru un eseu literar. De ce-aţi ales-o, măi, pe-asta?