Oameni: În trecere

Ca să-mi sărbătoresc îmbătrânirea am plecat câteva zile înspre Ardeal. A fost o pauză binemeritată (pentru amândoi), o jumătate de săptămână de izolare, linişte şi autosuficienţă. Şi totuşi nu pot să nu spun două vorbe despre oamenii care au fost prin preajmă.
Au fost profa lui în tren, coborând la Sighişoara, şi doamna care fuma. A fost recepţionera de la Hunedoara, care mi-a spus "la mulţi ani" şi a povestit cum au şocat-o preţurile din Bucureşti. A fost doamna de la castelul Corvinilor, care ne-a spus cum să nu ratăm jumătate din camerele deschise pentru vizitat. Au fost puştii din tren, adormiţi şi puţin luaţi, care mergeau la Braşov să petreacă.
În Sibiu, au fost cei doi taximetrişti, primul cu licenţa luată de o săptămână, al doilea revoltat de scăderea tarifelor pe kilometru. A fost manageriţa hostelului, Raluca, blondă, într-o bluză pe post de rochie. Au fost tipa din turnul catedralei, care m-a încurajat să urc până în vârf, şi barmaniţele din Propaganda, cărora le-am lăsat Cool Girl-ul cumpărat la mişto. În ultima dimineaţă, au fost chelneriţa din Einstein, care deja învăţase ce vrem şi zâmbea, de data asta, mai puţin forţat, şi cuplul proaspăt căsătorit care s-a oprit la poze în faţa cafenelei.
Şi toţi oamenii ăştia sunt în afara poveştilor mele doar din întâmplare, din motive exterioare. Am putea cunoaşte pe oricine, oricând, oriunde. Oricât de puţin. Oricât de în trecere.