Adusă din Anglia de un om drag, cartea asta s-ar putea să fi devenit una din cărţile mele preferate. Mai citisem Barnes şi îl ştiam sarcastic (din "Pedantul în bucătărie"), cu idei surprinzătoare (din "Până când m-a cunoscut") şi scriitură originală (din "Trois"), dar "A History..." tot a reuşit să mă surprindă.
Cele 10 capitole din titlu sunt 10 povestiri destul de independente, iar jumătatea este "Paranteza" dintre capitolele 8 şi 9. Serios, aşa-i zice, "Paranthesis". Subiectele povestirilor sunt de-a dreptul aiuritoare: avem parte de repovestirea legendei lui Noe din perspectiva unui pasager clandestin al Arcei şi de două încercări de descoperire a vasului pe muntele Ararat, de un posibil accident nuclear şi de un proces intentat de Biserică unor insecte, printre altele.
Deci idei are. Mai mult, reuşeşte să le lege, subtil şi amuzant, între ele. Pentru mine a fost o plăcere să descopăr pasagerul clandestin din primul capitol în toate celelalte; de la o vreme, încercam să prezic unde şi cum o să apară. Dar deliciul cel mare la cartea asta este, desigur, stilul lui Barnes. Sau, mai curând, naturaleţea (studiată?) cu care îi izbutesc o groază de stiluri diferite, care te cufundă fără scăpare în poveste. Unul dintre capitole e format doar din scrisori, altul din ornamentate pledoarii de tribunal, altul dintr-un amestec de naraţiune şi monolog interior delirant.
Am convins pe cineva? Mai dau două argumente. Primul, că în ultimul capitol descrie Raiul. Al doilea, un citat care m-a făcut să bufnesc în râs în mijlocul cursului de Finanţe: "When the film "Jaws" came out, there were many attempts to explain its hold over the audience. Did it draw on some primal metaphor, some archetypal dreams known the world over? (...) [Kingsley Amis] came to the following conclusion: "It's about being bloody frightened of being eaten by a bloody great shark"."
Cele 10 capitole din titlu sunt 10 povestiri destul de independente, iar jumătatea este "Paranteza" dintre capitolele 8 şi 9. Serios, aşa-i zice, "Paranthesis". Subiectele povestirilor sunt de-a dreptul aiuritoare: avem parte de repovestirea legendei lui Noe din perspectiva unui pasager clandestin al Arcei şi de două încercări de descoperire a vasului pe muntele Ararat, de un posibil accident nuclear şi de un proces intentat de Biserică unor insecte, printre altele.
Deci idei are. Mai mult, reuşeşte să le lege, subtil şi amuzant, între ele. Pentru mine a fost o plăcere să descopăr pasagerul clandestin din primul capitol în toate celelalte; de la o vreme, încercam să prezic unde şi cum o să apară. Dar deliciul cel mare la cartea asta este, desigur, stilul lui Barnes. Sau, mai curând, naturaleţea (studiată?) cu care îi izbutesc o groază de stiluri diferite, care te cufundă fără scăpare în poveste. Unul dintre capitole e format doar din scrisori, altul din ornamentate pledoarii de tribunal, altul dintr-un amestec de naraţiune şi monolog interior delirant.
Am convins pe cineva? Mai dau două argumente. Primul, că în ultimul capitol descrie Raiul. Al doilea, un citat care m-a făcut să bufnesc în râs în mijlocul cursului de Finanţe: "When the film "Jaws" came out, there were many attempts to explain its hold over the audience. Did it draw on some primal metaphor, some archetypal dreams known the world over? (...) [Kingsley Amis] came to the following conclusion: "It's about being bloody frightened of being eaten by a bloody great shark"."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu