Nu toţi vedem lumea la fel. Nu avem aceleaşi ţeluri, aceleaşi bucurii şi aceleaşi drame. Nu ne înţelegem cu aceiaşi oameni, nu vrem să bem aceleaşi beri cu ei. (Paranteză. Am auzit o teorie cum că prieten ţi-e cel cu care ai băut 10 beri, nu musai în aceeaşi seară. Nu că-i faină?) Nu trăim aceleaşi momente, iar când le trăim, nu tragem aceleaşi învăţături şi aceleaşi amintiri din ele.
Nu toţi ne văd la fel, iar şansa ca cineva să ne vadă complet, pe toate părţile şi în toate momentele, e mai mică şi mai mică decât degeţelul de furnică. Dar încep să cred că asta e parte din distracţie. Mie, una, mi s-au spus de toate. Mi s-a spus că sunt încurajator de optimistă sau deprimant, obositor, insuportabil de pesimistă. Că sunt exagerat de caldă şi (citez) "pupicioasă" sau prea rece, ţepoasă şi caustică. Că sunt prea sinceră sau prea închisă. Că sunt (citez din nou) "proastă de bună" sau înfiorător de egoistă. Deşteaptă sau limitată şi prea puţin dispusă să învăţ. Şi probabil că aşa e. Probabil că sunt toate astea.
M-am apucat din nou să mă gândesc la asta citind comentariile de aici. (Self-promo nesimţit, desigur.) Articolul de faţă nu se vrea o revoluţie filosofică. Doar că nu stric adevărul ideilor repetându-le, iar mie-mi trebuie să mi le repet. Haideţi, în cor: nu toţi vedem lumea la fel. Ceea ce e grozav, pentru că ne-am plictisi grozav la exact acelaşi film.
Nu toţi ne văd la fel, iar şansa ca cineva să ne vadă complet, pe toate părţile şi în toate momentele, e mai mică şi mai mică decât degeţelul de furnică. Dar încep să cred că asta e parte din distracţie. Mie, una, mi s-au spus de toate. Mi s-a spus că sunt încurajator de optimistă sau deprimant, obositor, insuportabil de pesimistă. Că sunt exagerat de caldă şi (citez) "pupicioasă" sau prea rece, ţepoasă şi caustică. Că sunt prea sinceră sau prea închisă. Că sunt (citez din nou) "proastă de bună" sau înfiorător de egoistă. Deşteaptă sau limitată şi prea puţin dispusă să învăţ. Şi probabil că aşa e. Probabil că sunt toate astea.
M-am apucat din nou să mă gândesc la asta citind comentariile de aici. (Self-promo nesimţit, desigur.) Articolul de faţă nu se vrea o revoluţie filosofică. Doar că nu stric adevărul ideilor repetându-le, iar mie-mi trebuie să mi le repet. Haideţi, în cor: nu toţi vedem lumea la fel. Ceea ce e grozav, pentru că ne-am plictisi grozav la exact acelaşi film.
bulgare de aur I say!
RăspundețiȘtergerebulgăre eşti tu, bă :P ădvaizăriţo.
RăspundețiȘtergereTu îți dai seama cât de plictisitor ar fi dacă n-ar fi așa? "Cafeaua asta e prea rece, nu ți se pare?" "Ba da...". "Eu aș merge acasă, deja e plictisitor". "Și eu...". What would happen to make-up sex?
RăspundețiȘtergereit would just be sex while wearing make-up. tristă, tristă ar fi lumea.
RăspundețiȘtergereDragă Raluca,
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru publicarea scurtei tale povestiri în Revista scriitorului!
Scriitura ta are prospeţime si onestitate. Mi-a plăcut! Unde aş putea să mai citesc şi alte texte ( îndeosebi proză scurtă ) scrise de tine?
Toate cele bune,
Alice
Salut, Alice, si merci frumos de vorbele bune.
RăspundețiȘtergereCate ceva din ce-am mai scris (mai mult poezie, ce-i drept) se găseşte sau pe recitiri.ro, sau pe http://cha0tiqu3.deviantart.com.
O zi faină îţi doresc :)
Buna Raluca,
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru raspuns, am si inceput sa citesc din texte!
foarte misto ideea cu lectura la absintherie, o sa trec si eu sapt viitoare sa va ascult.
seara faina!