"Insuportabila uşurătate a fiinţei" am citit-o trei sferturi în tren, de la Bucureşti spre Câmpina. Locul meu din compartiment era acoperit de ghiozdane şi muzică dubioasă izbucnind dintr-un casetofon, aşa că m-am retras pe coridor, m-am pus pe jos şi m-am cufundat în explicaţiile uşor arogante ale cehului.
"A Walk through the Woods", a lui Bryson, am citit-o tot în tren, de la Predeal spre Bucureşti de data asta, într-un 31 decembrie friguros. Citeam câte un capitol, închideam cartea, ascultam câte o melodie, închideam iPod-ul şi citeam din nou. Şi nu-mi venea să cred că citesc o carte de 500 de pagini despre o plimbare prin pădure. Şi-mi place.
"Middlesex" am citit-o în trei ţări şi două avioane, de la Stockholm spre casă. În cele 30 de minute în care a trebuit să alerg între avioane în Amsterdam, nici n-am mai băgat cartea în geantă, iar la check-in i-am întins-o cu nonşalanţă stewardesei, în loc de bilet şi paşaport.
În metrou mă chinuiam cu "Povestiri despre putere", a lui Castaneda, acum ceva vreme. (Paranteză. Nu-mi place. O vrea cineva?) Lângă mine se aşează o fată care scoate din ghiozdan "Povestiri despre putere". Şi o deschide la aceeaşi pagină cu care mă luptam de două staţii.
Pe trepte la Universitate am citit de destule ori, dar nimic notabil. Nici o poveste legată în jurul vreunei cărţi memorabile. Şi cred că asta e parte din motivul pentru care merg mâine la Lecturi Urbane. Să primesc o poveste cu un loc şi o carte.
"A Walk through the Woods", a lui Bryson, am citit-o tot în tren, de la Predeal spre Bucureşti de data asta, într-un 31 decembrie friguros. Citeam câte un capitol, închideam cartea, ascultam câte o melodie, închideam iPod-ul şi citeam din nou. Şi nu-mi venea să cred că citesc o carte de 500 de pagini despre o plimbare prin pădure. Şi-mi place.
"Middlesex" am citit-o în trei ţări şi două avioane, de la Stockholm spre casă. În cele 30 de minute în care a trebuit să alerg între avioane în Amsterdam, nici n-am mai băgat cartea în geantă, iar la check-in i-am întins-o cu nonşalanţă stewardesei, în loc de bilet şi paşaport.
În metrou mă chinuiam cu "Povestiri despre putere", a lui Castaneda, acum ceva vreme. (Paranteză. Nu-mi place. O vrea cineva?) Lângă mine se aşează o fată care scoate din ghiozdan "Povestiri despre putere". Şi o deschide la aceeaşi pagină cu care mă luptam de două staţii.
Pe trepte la Universitate am citit de destule ori, dar nimic notabil. Nici o poveste legată în jurul vreunei cărţi memorabile. Şi cred că asta e parte din motivul pentru care merg mâine la Lecturi Urbane. Să primesc o poveste cu un loc şi o carte.
da ce faceai la campina fara sa ma anunti?
RăspundețiȘtergereÎmi vizitam rădăcinile, peştoaico :P
RăspundețiȘtergere