Anglia - mic alfabet, doi

• Oxford Street: stradă de magazine. H&M, French Connection, parcă şi American Apparel, bineînţeles Mango şi Zara - din nou, toată gaşca. Şi ca să-mi pierd definitiv baza de cititoare, voi menţiona că n-am intrat în nici un magazin.
  
• Pence: subdiviziunea lirei. A trecut recent printr-o remodelare de-a dreptul simpatică, astfel că reversul monedelor (de 1, 2, 5, 10, 20 şi 50) formează stema Marii Britanii. Enervant e, în schimb, faptul că mărimea nu corespunde valorii; cea mai mare monedă este de 2, urmată de 10, iar 20 şi 50 au aceeaşi dimensiune.
• Que Pasa: restaurant aproximativ mexican din Southampton. Nu e rău, nu e nici foarte scump, dar nu e memorabil. Punctul lui forte e vinul la gheaţă.
• Reclame: bineînţeles. Unele banale, unele un pic mai înţepătoare. Câteva, aici.
• Southampton: orăşel-universitar-şi-port din sudul extrem. Atmosferă de suburbie, liniştită şi uniformă. Un mall mai mare decât Băneasa şi varii monumente pentru eroi cunoscuţi şi necunoscuţi. Din Soton au plecat, la câteva secole distanţă, vasele Mayflower şi Titanic. Unul a fondat America modernă, altul a dat în gheţar. Istoricii încă decid care dezastru a fost mai mare.
  
• Trafalgar Square: celebra piaţă din Londra, în faţa Galeriei Naţionale, marcată de coloana cu Nelson în vârf. Spre nefericirea prietenului transformat în ghid, nu m-a impresionat absolut deloc. Sau poate că abia pândeam zăcutul pe iarbă în St. James Park.
• Underground: metroul londonez, care l-ar face pe al nostru să-şi ia jucăriile şi să plângă într-un colţ. A început să fie construit acum 150 de ani şi are peste 250 de staţii. Cu atâta istorie, nici nu e de mirare că a născut legende - câteva sunt confirmate într-o campanie de promovare, Tube or False. De departe cel mai eficient mod de a te deplasa prin oraş, în afară de plimbarea agale.
• Votka Revolutions: club în Southampton. Trăsătura sa caracteristică este, sper, evidentă.
• Winchester: orăşel liniştit şi turistic ceva mai sus şi la dreapta de Southampton. Fost castru roman, fostă reşedinţă de judeţ (sau, în fine, ceva similar şi britanic). Are o catedrală, un muzeu prietenos, un râu şi o zonă pietonală. În 6 ore îl termini, dar merită ziua petrecută acolo.
• Xenofobie: dacă e, n-am văzut-o. Dreptu-i că nici n-am stat mult printre englezi, ci mai mult prin grupul de internaţionali. Dar chiar n-am experimentat nici una dintre poveştile de groază ale prietenilor, care se simţeau puşi la colţ de vânzătoarele de la supermarket pentru accentul imperfect.
• Y... habar n-am.
• Zen: restaurant foarte scump. Şi stare care te cuprinde când zaci pe iarbă într-un parc, la umbra unui palat, mâncând îngheţată (proastă) de la dozator.

Cam atât.