Cutia mea de amintiri e, de fapt şi de drept, o cutie de pantofi promovată şi lipită în mod repetat cu scotch. Şi căzând ea din raft şi înspre delicatele mele picioare azi, mi-am pus în minte să fac ordine prin ea.
S-au dus brăţările de la concerte, chiar şi cea nedeschisă, subtilizată pentru a intra în zona A la Aftershock-ul de anul trecut. În seara aia era s-o cunosc pe Ruxandra, care şi-a fluturat pletele indecent de lungi peste faţa mea. Au rămas biletele şi insignele de lucru de la Aerosmith, Clapton şi Cranberries. S-au dus şi setlist-urile, rămâne doar cel de la 20 de anii lui Cosmin, sărbătoriţi Kumm trebuie. Pentru că e cu autograf.
Biletele de tren, biletele de autobuz şi programele de drum (trenul ăla, ora aia) vor fi reciclate. La fel, biletele de intrare la varii obiective turistice, orarele complicate şi adnotate din anul întâi şi un suport de pahar subtilizat cine ştie de unde. Felicitările nu. Nici scrisorile de dragoste. Chiar dacă nu mai corespund realităţii.
Etichetele se duc şi ele la container. Ce-o fi fost în capul meu, să păstrez etichete complet insipide, de la nici nu mai ştiu ce haine? Bine, nici ambalajele de ciocolată nu mai ştiu ce ar trebui să-mi evoce. Chitanţele, în schimb, sunt de la majoratul meu. Eram cool, se pare, după numărul de Bacardi Breezer-e băute.
Băi câte bilete de tren sunt pe-aici. Şi câte insigne de la evenimente, începând cu naţionala de română dintr-a 8a şi continuând într-o spuzeală de evenimente studenţeşti. Astea se păstrează, chiar dacă nu sunt în pericol să le uit.
La unele am ezitat. La o carte de vizită, de exemplu. Deşi el nu mai lucrează acolo. Şi nu de-asta îmi dăduse cartea de vizită. Sau la cartelele aduse de tata pentru colecţia mea din tinereţe, dinainte să încep şi eu să mă plimb. (Şi când, desigur, aveam colecţie de cartele.) Am regăsit un ursuleţ ascuns de ciudă în ultimul an de liceu şi cred că o să-l repun la locul lui, pe geanta de şcoală.
Şi am eliberat jumătate de raft. Şi mi-am amintit de oameni care mi-au fost dragi. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus jumătăţi ambigue de poveste-aşa. Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Fuse şi se duse. Ok, mă opresc acum.
S-au dus brăţările de la concerte, chiar şi cea nedeschisă, subtilizată pentru a intra în zona A la Aftershock-ul de anul trecut. În seara aia era s-o cunosc pe Ruxandra, care şi-a fluturat pletele indecent de lungi peste faţa mea. Au rămas biletele şi insignele de lucru de la Aerosmith, Clapton şi Cranberries. S-au dus şi setlist-urile, rămâne doar cel de la 20 de anii lui Cosmin, sărbătoriţi Kumm trebuie. Pentru că e cu autograf.
Biletele de tren, biletele de autobuz şi programele de drum (trenul ăla, ora aia) vor fi reciclate. La fel, biletele de intrare la varii obiective turistice, orarele complicate şi adnotate din anul întâi şi un suport de pahar subtilizat cine ştie de unde. Felicitările nu. Nici scrisorile de dragoste. Chiar dacă nu mai corespund realităţii.
Etichetele se duc şi ele la container. Ce-o fi fost în capul meu, să păstrez etichete complet insipide, de la nici nu mai ştiu ce haine? Bine, nici ambalajele de ciocolată nu mai ştiu ce ar trebui să-mi evoce. Chitanţele, în schimb, sunt de la majoratul meu. Eram cool, se pare, după numărul de Bacardi Breezer-e băute.
Băi câte bilete de tren sunt pe-aici. Şi câte insigne de la evenimente, începând cu naţionala de română dintr-a 8a şi continuând într-o spuzeală de evenimente studenţeşti. Astea se păstrează, chiar dacă nu sunt în pericol să le uit.
La unele am ezitat. La o carte de vizită, de exemplu. Deşi el nu mai lucrează acolo. Şi nu de-asta îmi dăduse cartea de vizită. Sau la cartelele aduse de tata pentru colecţia mea din tinereţe, dinainte să încep şi eu să mă plimb. (Şi când, desigur, aveam colecţie de cartele.) Am regăsit un ursuleţ ascuns de ciudă în ultimul an de liceu şi cred că o să-l repun la locul lui, pe geanta de şcoală.
Şi am eliberat jumătate de raft. Şi mi-am amintit de oameni care mi-au fost dragi. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus jumătăţi ambigue de poveste-aşa. Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Fuse şi se duse. Ok, mă opresc acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu