H. Stein, „Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic”

Apărută la Nemira în aceeaşi colecţie cu nenumăratele „Ghiduri” (al Optimistului, al Pesimistului, al Leneşului, etc.), „Enciclopedia...” de faţă pare genul de cadou pentru prietenul căruia nimic nu-i convine. De-asta am fost un pic îngrijorată când am primit-o cadou.
Enciclopedie nu prea e, pentru că nici nu epuizează posibilele iritări cotidiene, nici nu le defineşte pe cele pe care le identifică. Ce face, în schimb, Stein, e să le clasifice alfabetic şi să explice de ce-l scot din pepeni. Cartea prezintă 115 motive de enervare constantă, de la adevăr la yin şi yang, trecând prin trecut, prezent şi viitor, muncă şi şomaj, prin toate anotimpurile şi prin colegi, şefi şi eleve în practică. Unele sub-capitole sunt adevărate mini-eseuri, rant-uri elaborate despre vreuna din vitregiile sorţii, în timp ce altele expediază rapid subiectul. De exemplu, artele moderne sunt bodogănite în numai două rânduri şi jumătate: „Pictura modernă este ca sushi. Orice om civilizat afirmă că-i place, dar, în realitate, nu este decât peşte crud cu orez rece.”
Volumul nu-i rău, dar nici grozav, devenind amuzant nu atât la apariţia vreunei perle umoristice, cât din strângerea la un loc a mai multor glumiţe decente. Autorul are o mică pasiune pentru clasificări, găsind 4 tipuri de şefi (împăiaţi, mici Stalini, femei şi bătrâni mincinoşi) sau 2 de muzicanţi stradali (virtuozi staţionari şi nepoftiţi mobili, cei din urmă cu trei subgrupe). Iar pe final, într-o încercare de complicitate cu cititorul, acceptă că Xerox-ul e pus relativ de umplutură: „Am folosit denumirea Xerox pentru că aveam neapărat nevoie de un articol pentru litera X. Adică, aparatura firmelor Canon, Sharp, Ricoh, Minolta, Toshiba, Hewlett-Packard sunt cel puţin la fel de proaste.”
Aoleu, stai. Ditamai dezacordul în fraza de mai sus, de neiertat nici prin enumeraţia interpusă între subiect şi predicat. Nenea traducătorul, 2, treci la loc. Iar voi, posibili viitori interesaţi de volumul prezent, faceţi cum vreţi. Dacă aveţi altă carte la rând, alegeţi-o pe-aceea. Dacă nu, puteţi să vă enervaţi pe Che Guevara – e între cârnatul de curry şi cheia Ikea.