Dragi copii. Nu citiţi
ce scrie pe ultima copertă. Nouă cazuri din zece, e ţeapă şi se lasă cu
frustrare.
Sheena Iyengar ne avertizează de la început că
încearcă de 15 ani să descopere ce stă în spatele alegerilor pe care le facem.
Şi că încă n-a reuşit. Cu această încurajare, pleacă printr-o cursă prin
ştiinţele sociale, de la psihologie şi chiar un pic de neuropsihologie până la
sociologie, politică şi studii culturale. Concluzia generală, dacă există una,
e că deciziile noastre sunt influenţate de mult mai multe lucruri decât
mult-lăudata raţiune.
În dulcele stil al
cărţilor de acest gen, autoarea îşi susţine părerile cu experimente şi exemple.
În discuţia despre importanţa ordinii opţiunilor, se întreabă dacă voturile
care l-au făcut preşedinte pe Bush Jr. n-au fost influenţate, total inocent, de
faptul că acum-infamul texan era primul pe listele de vot. Căsătoriile
aranjate, la care noi strâmbăm din nas, le înţelege ca demonstraţie a
diferenţelor culturale în procesul alegerii: dacă am fost crescuţi într-o
societate colectivistă, suntem mult mai liniştiţi lăsând decizia în mâinile
celor mai experimentaţi. Iar pentru a-şi confirma bănuiala că ne blocăm dacă
avem prea multe opţiuni, a organizat într-un supermarket o degustare de gemuri.
(A reieşit că ne bucurăm să încercăm 6 arome, dar o masă cu 15-20 de borcane
deschise ne terorizează până la a evita raionul de dulciuri.)
Cartea, per total, nu-i rea. E legată, un pic
haioasă, scrisă simplu şi cu exemple faine. Pot să-i iert doamnei Iyengar şi
alunecările ocazionale în filosofie, şi scoaterea la rampă a nenumăratelor
experimente pe care le-a condus, deşi, de la un punct încolo, mă întrebam dacă
încearcă să-mi vândă serviciile ei de consultanţă. Las de la mine, că mi-e simpatică.
Nu pot, în schimb, să-l iert pe editor, care m-a
minţit în faţă. Pe ultima copertă de care vă avertizam, prezintă „The Art of
Choosing” drept un ghid infailibil pentru navigarea apelor tulburi ale
existenţei. „You’ll gain the ability to
make better-informed decisions to help you shape your life,” cică. Pe când
autoarea închide ultimul capitol spunând că, una peste alta, fiecare alege cum
crede el de cuviinţă, în asta constând misterul şi frumuseţea liberului
arbitru. Mmmbine.
Aşa că, nu e cu scheme şi soluţii simple. Dacă
asta căutaţi, încercaţi „The Decision Book” a lui Krogerus şi
Tschappeler. Subintitulată „50 models for strategic thinking”, e o cărticică de
buzunar cu textul pe-o parte şi graficul pe cealaltă, numai bun de copiat şi
aplicat. Majoritatea modelelor sunt cunoscute şi/sau aberante, dar vreo 2-3
chiar pun problema interesant. Sau, dacă n-aveţi chef de citit, faceţi fix cum
vă taie capul, că oricum ne omoară probabilităţile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu