ABeCe

Ah, da, parcă aveam un blog. Dacă tăcerea îndelungată a adus la disperare şi ultimii rătăciţi de pe-aici, asta e. Fiecare are nevoie de un perete cu care să vorbească. Să şterpelim, deci, o leapşă de la maestrul Dragoş şi hai cu cultura: cărţi musai de citit, câte una pentru fiecare literă.

• Ada sau ardoarea (Vladimir Nabookov) - sex, iubire, dramă şi poezie, nu musai în ordinea asta.
• Blind Willow, Sleeping Woman (Haruki Murakami) - fantasticul bine temperat.
• Ciberiada (Stanislaw Lem) - SF ca pretext pentru basme ca pretext pentru viaţă în general.
• Dinţi albi (Zadie Smith) - de-asta.
• Eu, robotul (Isaac Asimov) - n-are treabă cu ecranizarea, chiar e mişto.
• Furnica electrică (Phillip K. Dick) - pentru că un pic de SF scris de un paranoic drogat n-a omorât pe nimeni. Decât cel mult pe autor.
• Ghidul autostopistului galactic (Douglas Adams) - carte de citit o lună şi râs în metrou. Cam mult SF la rând, să mă îngrijorez?
• History of the World in 10 1/2 Chapters (Julian Barnes) - sau, mai simplu, orice de Julian Barnes, care nu poate greşi.
• Istorie şi mit în conştiinţa românească (Lucian Boia) - pe cuvânt că asta a fost prima care mi-a venit în minte ca remarcabilă.
• J - pauză.
• K - aş zice "Kafka la malul mării", dar evit dublurile de autori, cu atât mai mult cu cât Murakami, deşi minunat, nu e musai în topul meu.
• Luminiţa, mon amour (Cezar Paul-Bădescu) - de-asta. O carte care gâdilă şi doare.
• Middlesex (Jeffrey Eugenides) - pur şi simplu uimitoare, n-am putut s-o las din mână.
• Nostalgia (Mircea Cărtărescu) - da, bine, Orbitor e capodopera. Pe mine m-au fascinat nuvelele.
• O mie şi una de nopţi - parţial ca să mă laud ca-m citit-o, dar mai ales din amintirea primei veri în care am stat trează o noapte întreagă citind.
• Palatul viselor (Ismail Kadare) - între "O mie şi una de nopţi" şi "1984".
• Q - nici nu cred c-am citit vreuna cu Q.
• Ridicole iubiri (Milan Kundera) - tot nuvele, că pofta vine mâncând. Ca şi Barnes, Kundera nu poate greşi. Cum o fi să trăieşti cu perfecţiunea literară?
• Semne bune (Terry Prachett şi Neil Gaiman) - mult, mult prea amuzant modul în care se completează stilurile lor de-a scrie. Şi pentru că personajul cel mai fain e un diavol.
• Totul despre băieţi (Nick Hornby) - uşurică, dar plină de învăţăminte. Nici filmul nu-i rău, deşi, desigur, mai bine citiţi.
• Urbancolia (Dan Sociu) - dacă ţineţi la "poveştiri adevărate" şi duritate de limbaj.
• Visătorii (Gilbert Adair) - nestructurată, adolescentină, stângace. Fermecătoare, deci.
• What the Dog Saw (Malcom Gladwell) - poate cea mai puţin planificată din cărţile lui, dar scrisă cu aceeaşi curiozitate şi capacitate de a privi lucrurile din mai multe direcţii.
• Xenocid (Orson Scott Card) - nu-i musai cea mai bună din saga lui Ender, dar aveam o literă de ocupat.
• Y - nici aici nu ştiu.
• Zilele regelui (Filip Florian) - de-asta.

În articolul viitor, observaţii despre facultate şi absolvire, muncă şi plăcere, dragoste şi frică şi viaţă în general. Sau tot despre cărţi, dacă mă loveşte lenea.