luni, 23 martie 2009

Carte: M. Pavic, "Mantia de stele"

Editura Humanitas face o chestie foarte şmecheră împreună cu Vodafone. Anume. Cumperi o carte de la ei şi primeşti o a doua pe degeaba, din 10 titluri pe care le oferă. Teoretic, introducerea asta ar putea părea reclamă, dar cei 0,5 cititori ai mei nu sunt un public-ţintă pentru nici una din companiile menţionate.
Revenind. "Mantia de stele" a fost cartea gratis cu care m-am autocadorisit în Sibiu. Este o culegere de povestiri despre iubire şi zodii, teoretic cu legătură între ele. Spun teoretic, pentru că eu nu aş fi văzut legătura dacă nu era anunţată şi subliniată cu două linii (metaforice) pe coperta II. Dar se poate citi şi cu această limitare.
Ce e frumos la cartea asta e limbajul. Cele şase povestiri sunt plasate în epoci şi spaţii diferite, iar limbajul e perfect adaptat în fiecare caz, trecându-te printr-un plăcut tur de forţă stilistic. Mi-au mai plăcut eufemismele legate de sexualitate, pe care le-aş cita dacă ar avea farmec scoase din context.
Mai puţin plăcută simţului meu estetic a fost dezlânarea generală a textului. Tot aşteptând să "prind" legătura dintre fragmente, simt că am cam ratat poveştile în sine; drept dovadă, singura pe care mi-o mai amintesc e "Scorpion şi Vărsător", cea plasată în Balcanii medievali. Nu mi-a plăcut nici inserarea în text a pasajelor de horoscop, nici atmosfera căutat mistică.
Per total, o carte uşurică, bună pentru o sâmbătă seara liniştită, dar nu pentru un eseu literar. De ce-aţi ales-o, măi, pe-asta?

vineri, 20 martie 2009

Carte - poll!

Am citit 3 cărţi relativ recent şi nu mă pot decide pe care să v-o expun. Până... la 00.00 în noaptea de sâmbătă spre duminică aştept voturi. Variantele sunt:
  • Jose Saramango, "Peştera"
  • Haruki Murakami, "Iubita mea, Sputnik"
  • Milorad Pavic, "Mantia de stele"
Şi da, asta e şi un fel de test. Cine citeşte aberaţiile astea?
Edit: Gata. Voi reveni cu "Mantia de stele". Mulţumesc pentru atenţie.

joi, 12 martie 2009

Oameni: În trecere

Ca să-mi sărbătoresc îmbătrânirea am plecat câteva zile înspre Ardeal. A fost o pauză binemeritată (pentru amândoi), o jumătate de săptămână de izolare, linişte şi autosuficienţă. Şi totuşi nu pot să nu spun două vorbe despre oamenii care au fost prin preajmă.
Au fost profa lui în tren, coborând la Sighişoara, şi doamna care fuma. A fost recepţionera de la Hunedoara, care mi-a spus "la mulţi ani" şi a povestit cum au şocat-o preţurile din Bucureşti. A fost doamna de la castelul Corvinilor, care ne-a spus cum să nu ratăm jumătate din camerele deschise pentru vizitat. Au fost puştii din tren, adormiţi şi puţin luaţi, care mergeau la Braşov să petreacă.
În Sibiu, au fost cei doi taximetrişti, primul cu licenţa luată de o săptămână, al doilea revoltat de scăderea tarifelor pe kilometru. A fost manageriţa hostelului, Raluca, blondă, într-o bluză pe post de rochie. Au fost tipa din turnul catedralei, care m-a încurajat să urc până în vârf, şi barmaniţele din Propaganda, cărora le-am lăsat Cool Girl-ul cumpărat la mişto. În ultima dimineaţă, au fost chelneriţa din Einstein, care deja învăţase ce vrem şi zâmbea, de data asta, mai puţin forţat, şi cuplul proaspăt căsătorit care s-a oprit la poze în faţa cafenelei.
Şi toţi oamenii ăştia sunt în afara poveştilor mele doar din întâmplare, din motive exterioare. Am putea cunoaşte pe oricine, oricând, oriunde. Oricât de puţin. Oricât de în trecere.