joi, 13 mai 2010

Carte: A. şi L. Ries, "The 22 Immutable Laws of Branding"

Nu vă îngrijoraţi, n-am început să-mi cheltuiesc ultimele rămăşiţe de bursă pe cărţi profesionale. Cele 22 de legi aici de faţă au ajuns la mine la ultima întâlnire NewMediaSchool, unul din proiectele faine ale CROS-ului. Da, vă încurajez să apăsaţi pe link-uri. Iar ideea cu trei cărţi pe lună (da, şi aici e un link explicativ) e tocmai pe sufletul meu.
Gata cu promo-ul.
"The 22..." sunt, de fapt, două cărţi într-una. Prima e evidentă din titlu şi a fost publicată iniţial în 1998, iar a doua este "The 11 Immutable Laws of Internet Branding", publicată în 2000. Pfuai, 33 de legi la preţ de 22? Unde semnez de livrare?
Aşa că da, am pornit să citesc cu aşteptări destul de mari. Legea 1: dacă îţi extinzi brandul unde nu e cazul, pierde din putere. Plauzibil. Legea 2: dacă îţi restrângi brandul, îl faci mai puternic. Stai, cum? Asta n-a fost şi mai devreme? Legea 10: dacă incluzi în brand toate prostiile, îl distrugi. Ok, am înţeles, altceva?
Deci nu sunt chiar 33. Ca în povestea cu cei 4 evanghelişti. Dar atâtea câte sunt, chiar au potenţial de legi. Un brand se construieşte prin PR şi se consolidează prin publicitate, spun cei doi Ries. Numele e foarte important, aşa că trebuie evitată cu orice preţ o denumire generică. Un brand se construieşte în timp, nu peste noapte, şi trebuie să ajungă să simbolizeze un singur cuvânt în mintea consumatorului.
Din nou, zic, plauzibil. Chiar banal pe alocuri, ai crede, până când citeşti exemple de ditai branduri care au dat cu oiştea-n gard. "What's a Chevrolet? It's a big, small, cheap, expensive car or truck", de exemplu. E destul de amuzant să citeşti "Legile" astea şi să te simţi mai deştept (retroactiv) decât giganţii multinaţionali. Marele punct minus rămâne data publicării. S-au schimbat câteva chestii în ultimii 10 ani, aş zice. Una din legile brandingului pe internet, spun ei, este cea a divergenţei: tehnologia tinde să se specializeze, nu să integreze mai multe funcţii. Serios? Deci iPod-ul meu nu există?
Hai că prea mă dau deşteaptă. În concluzie. E o carte bună pentru a-ţi face o idee despre ce-i aia branding şi o colecţie amuzantă de gafe internaţionale. Dar cam atât.

vineri, 7 mai 2010

Locuri şi cărţi

"Insuportabila uşurătate a fiinţei" am citit-o trei sferturi în tren, de la Bucureşti spre Câmpina. Locul meu din compartiment era acoperit de ghiozdane şi muzică dubioasă izbucnind dintr-un casetofon, aşa că m-am retras pe coridor, m-am pus pe jos şi m-am cufundat în explicaţiile uşor arogante ale cehului.
"A Walk through the Woods", a lui Bryson, am citit-o tot în tren, de la Predeal spre Bucureşti de data asta, într-un 31 decembrie friguros. Citeam câte un capitol, închideam cartea, ascultam câte o melodie, închideam iPod-ul şi citeam din nou. Şi nu-mi venea să cred că citesc o carte de 500 de pagini despre o plimbare prin pădure. Şi-mi place.
"Middlesex" am citit-o în trei ţări şi două avioane, de la Stockholm spre casă. În cele 30 de minute în care a trebuit să alerg între avioane în Amsterdam, nici n-am mai băgat cartea în geantă, iar la check-in i-am întins-o cu nonşalanţă stewardesei, în loc de bilet şi paşaport.
În metrou mă chinuiam cu "Povestiri despre putere", a lui Castaneda, acum ceva vreme. (Paranteză. Nu-mi place. O vrea cineva?) Lângă mine se aşează o fată care scoate din ghiozdan "Povestiri despre putere". Şi o deschide la aceeaşi pagină cu care mă luptam de două staţii.
Pe trepte la Universitate am citit de destule ori, dar nimic notabil. Nici o poveste legată în jurul vreunei cărţi memorabile. Şi cred că asta e parte din motivul pentru care merg mâine la Lecturi Urbane. Să primesc o poveste cu un loc şi o carte.