marți, 8 mai 2012

Butoane, oameni și lumini


Când intru în Media Lab, camera din Learning House dedicată tehnologiei, îmi vine greu să cred că prin noiembrie ne strângeam acolo ca să dăm jos tencuiala și să vopsim tocurile ferestrelor. Acum, laboratorul nostru de gadget-uri și electronice deștepte e cartierul general al cursului 2.0 de fotografie. Asta, desigur, când nu pozăm în pod. Dar să nu anticipăm.
De 1 mai ne-am văzut, plini de mândrie patriotică, la al treilea curs foto, tot cu Andrei și Sorin. Am început cu pozele selectate de fiecare dintre participanți după cursul trecut. „P-asta de ce-ai ales-o?” a fost întrebarea standard a „profilor”, convingându-ne să căutăm un argument mai solid decât „Mi-a plăcut”. Pe baza fotografiilor am mai prins câte un truc; așa am învățat, de exemplu, despre deformarea datorată unghiului larg al lentilei, care face obiectele apropiate să pară disproporționat de mari și care poate fi evitată fotografiind de la depărtare, cu zoom.
Ce-am mai făcut, învățat și stricat, scrie pe blogul New Media School.

sâmbătă, 5 mai 2012

S. Iyengar, “The Art of Choosing”


Dragi copii. Nu citiţi ce scrie pe ultima copertă. Nouă cazuri din zece, e ţeapă şi se lasă cu frustrare.
Sheena Iyengar ne avertizează de la început că încearcă de 15 ani să descopere ce stă în spatele alegerilor pe care le facem. Şi că încă n-a reuşit. Cu această încurajare, pleacă printr-o cursă prin ştiinţele sociale, de la psihologie şi chiar un pic de neuropsihologie până la sociologie, politică şi studii culturale. Concluzia generală, dacă există una, e că deciziile noastre sunt influenţate de mult mai multe lucruri decât mult-lăudata raţiune.
În dulcele stil al cărţilor de acest gen, autoarea îşi susţine părerile cu experimente şi exemple. În discuţia despre importanţa ordinii opţiunilor, se întreabă dacă voturile care l-au făcut preşedinte pe Bush Jr. n-au fost influenţate, total inocent, de faptul că acum-infamul texan era primul pe listele de vot. Căsătoriile aranjate, la care noi strâmbăm din nas, le înţelege ca demonstraţie a diferenţelor culturale în procesul alegerii: dacă am fost crescuţi într-o societate colectivistă, suntem mult mai liniştiţi lăsând decizia în mâinile celor mai experimentaţi. Iar pentru a-şi confirma bănuiala că ne blocăm dacă avem prea multe opţiuni, a organizat într-un supermarket o degustare de gemuri. (A reieşit că ne bucurăm să încercăm 6 arome, dar o masă cu 15-20 de borcane deschise ne terorizează până la a evita raionul de dulciuri.)
Cartea, per total, nu-i rea. E legată, un pic haioasă, scrisă simplu şi cu exemple faine. Pot să-i iert doamnei Iyengar şi alunecările ocazionale în filosofie, şi scoaterea la rampă a nenumăratelor experimente pe care le-a condus, deşi, de la un punct încolo, mă întrebam dacă încearcă să-mi vândă serviciile ei de consultanţă. Las de la mine, că mi-e simpatică.
Nu pot, în schimb, să-l iert pe editor, care m-a minţit în faţă. Pe ultima copertă de care vă avertizam, prezintă „The Art of Choosing” drept un ghid infailibil pentru navigarea apelor tulburi ale existenţei. „You’ll gain the ability to make better-informed decisions to help you shape your life,” cică. Pe când autoarea închide ultimul capitol spunând că, una peste alta, fiecare alege cum crede el de cuviinţă, în asta constând misterul şi frumuseţea liberului arbitru. Mmmbine.
Aşa că, nu e cu scheme şi soluţii simple. Dacă asta căutaţi, încercaţi „The Decision Book” a lui Krogerus şi Tschappeler. Subintitulată „50 models for strategic thinking”, e o cărticică de buzunar cu textul pe-o parte şi graficul pe cealaltă, numai bun de copiat şi aplicat. Majoritatea modelelor sunt cunoscute şi/sau aberante, dar vreo 2-3 chiar pun problema interesant. Sau, dacă n-aveţi chef de citit, faceţi fix cum vă taie capul, că oricum ne omoară probabilităţile.