miercuri, 27 mai 2009

Leapşă literară

Pentru că nu o primeam de nicăieri, m-am autoservit de pe blogul dnei Pînzaru, care predă fain şi scrie tot aşa. Să purcedem.

Ce autor apare mai des în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare?
Cred că Coehlo-urile cumpărate din inerţie. Sau Philip K. Dick, din tinereţea tulburată a lu' tata.
Dubluri n-am, deşi sunt câteva volume la care aş cumpăra originalele.

De ce personaj de ficţiune ai fost îndrăgostită în secret?
Surprinzător, cred că am rămas castă pe domeniul ăsta.

Ce carte ai citit cel mai des?
Antichrista, Amelie Nothomb. Ultima dată, duminică spre luni.

Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Testamentul unui excentric, Jules Verne. Una din puţinele cărţi care mi-a plăcut la prima citire, nu şi la a doua.

Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Unul, nici unul şi o sută de mii, Luigi Pirandello. Nu era musai proastă, doar că n-aveam eu răbdare cu filosofia ei deprimantă.

Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Middlesex, Jeffrey Eugenides. Citită în două aeroporturi, două avioane şi două fusuri orare, în 11 ore cu totul. Impecabilă.

Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Habar n-am. O să fiu patrioată şi o să zic Cărtărescu, care-mi place, dar nu ştiu realist vorbind dacă merită.

Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Mesi@, Andrei Codreanu. Sunt chiar curioasă cum s-ar pune în imagini haosul superb de care ziceam.

Descrie visul cel mai straniu în care să fie inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar?
Nu prea visez cărţi. O singură dată cred că am visat o bibliotecă imensă. Nici vorbă să fie straniu, totuşi... mai curând plăcut.

Care este cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Seria cu Cumpărăturile, Sophie Kinsella. Şi mi-a şi plăcut.

Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Mică enciclopedie matematică. Aveam examen.

Preferi autorii francezi sau ruşi?
Ruşi n-am citit. Am tras de Crimă şi pedeapsă vreo săptămână, cu pauze şi sughiţuri. Deci francezi.

Shakespeare, Milton sau Chaucer?
Pare rău, habar n-am. Nu l-am citit pe niciunul.

Ce te deranjează cel mai mult în activitatea de a citi?
Să se audă pickhammer-ul din faţa blocului. Sau să ajung la staţia la care cobor.

Care este romanul tău favorit?
Nu pot să aleg unul, serios. Încercam acum să aleg trei, şi nici aşa nu pot.

Povestiri scurte, schiţe?
Acum citesc Salcie oarbă, fată adormită, Haruki Murakami. Îmi place enorm.
Am mai citit "scurte" reuşite de Milan Kundera, Daphne du Maurier, Ray Bradbudy şi Norman Spinrad. Cereţi şi le veţi primi cu împrumut.

Non- ficţiune?
Pentru şcoală. Lângă laptop tronează Principiile marketingului, (evident) Kotler.

Ce scriitor este supraevaluat?
Am răsfoit câteva volume ale unor tinere talente neaoşe, publicate cu surle şi trâmbiţe, şi m-am luat cu mâinile de cap. Dar probabil că eu n-aş putea nici atât, deci nu dau nume.

Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Una pe care n-am citit-o deja. Probabil voluminoasă. Şi musai beletristică, nu funcţională.

Şi acum…ce citeşti?
Păi Principiile şi Salcia, după cum ziceam.

Mai departe, cui vrea. Hai, faceţi o pauză de la sesiune şi daţi-vă culţi.

marți, 19 mai 2009

Scene

... din ziua prezentărilor finale la Olimpiade.
La 9 fără un sfert, tipul de la xerox-ul din subsolul Universităţii nu putea să creadă că vrem să îndosariem 15 exemplare a 4 pagini. "Băi, da'... e scump!" Ştiam.
La 9 şi un sfert, Ciprian dormea, acasă, în timp ce noi ne învârteam în jurul cozii la Izvor, aşteptându-l în van. Când, într-un final, a apărut, l-aş fi bătut şi îmbrăţişat în acelaşi timp.
La 10 fără un sfert, în unul din nenumăratele, enormele şi absurd de decoratele holuri ale Parlamentului, Sorin Psatta ne zâmbea încurajator. Am zâmbit înapoi.
Trecând rapid peste prezentările echipelor de dinainte, pe care nu am putut să le apreciez din cauza emoţiilor, ajungem la scena pe care am urcat cu băieţii, în timp ce Maria asculta de la tipii din organizare eternele glume despre numele ei de familie. Ce-am spus, nu mai ţin minte. Ţin, în schimb, minte că am depăşit marginea din spate a podiumului şi era să cad din picioare; că am apăsat pe un buton greşit şi am închis temporar prezentarea; că, în ciuda defecţiunilor tehnice şi echilibristice, Marius Negrea părea cu adevărat interesat de ce spunem. (Apropo. Mulţumim. Pentru preselecţie, tutoriate şi mai ales pentru atenţie, de care chiar aveam nevoie.)
Ceva mai calmă, am ascultat cum Sergiu povestea execuţiile şi am căutat semne de aprobare pe feţele membrilor juriului. La câţiva am găsit-o şi mi-a crescut inima ca o varză de mândrie. Alţii scriau mesaje pe mobil. Asta e.
Coborâtă din lumina reflectoarelor, am putut să mă bucur de celelalte prezentări. Mindset au făcut spectacol, aşa cum promiteau, prezentând incredibil de energic o campanie care să-şi aducă publicul ţintă în lumina reflectoarelor. Moartea Domnului Rădulescu, amuzanţi şi spontani, şi-au învăţat viitorii clienţi că muzica pe care o ai în casă te defineşte.
Celelalte expuneri, însă, nu mi-au captat atât de mult atenţia. RG&B Creative Lab au avut o prezentare foarte şmecheră pe calculator, pe care au irosit-o printr-un discurs incoerent şi presărat cu insulte la adresa publicului. Rorschach au încercat să demoleze câteva din miturile Crăciunului, dar eu n-am priceput cu ce scop. Topolino au ales un concept foarte interesant pe care să-l asocieze cu portalul Strategic.ro, dar campania lor mi s-a părut neviabilă în viaţa reală. Iar campania fetelor de la Voodoo Advertising m-a lăsat încă nelămurită cu privire cine este şi ce face Ţara lui Andrei.
Finalul apoteotic, legendara "bere de după" s-a întâmplat în Centrul Vechi şi a fost o limonadă cu miere, greşit de scumpă pentru cantitatea oferită. Iar acum sunt acasă, cu bătături de la pantofii eleganţi ai maică-mii, examen mâine şi melodii liniştite în Winamp. Şi cu o amintire foarte, foarte faină.

vineri, 8 mai 2009

Olimpici

N-aş vrea să devină siropoasă povestea asta. Dar dacă aşa iese, asta e.
Oamenii ăştia cu care particip la Olimpiadele Comunicării mi-s tare dragi. Şi împreună, şi separat, dar zilele astea mai ales împreună. Pentru că ne certăm, ne încăpăţânăm, suntem răi şi aroganţi, facem pe proştii, şi pe urmă se deschid cerurile şi cinci minute funcţionăm perfect, ne completăm frazele şi suntem copii cu creioane colorate şi un teanc de foi albe.
În ordine alfabetică. Mi-e drag Ciprian când îşi caută fără succes "good karma" şi ne anunţă că ne urăşte ideile. Mi-e drag Filip când desenează pe eternul carneţel şi insistă să căutăm strategia întâi. Mi-e dragă Maria când se extaziază că l-a văzut pe Mihnea de la Luna Amară şi când mănâncă a treia îngheţată de la Mc. Mi-e drag Sergiu când se aprinde pentru o idee şi îşi strâmbă ochelarii la mijloc.
Bineînţeles, astea sunt bucăţele nesemnificative din grandioasa noastră saga olimpică. Doar că, până la urmă, peste ics ani de zile, când voi fi bătrână şi decrepită, asta îmi voi aminti.

sâmbătă, 2 mai 2009

Scrisoare...

... puştiului din Goblin, de aseară.
Dragul meu,
Dacă ai cin'şpe ani, n-ai ce căuta în club. Eşti prea mic să-ţi maschezi cu succes nesiguranţele sub bere. Şi ai oră de întors acasă.
Dacă totuşi vii în club, fă un efort şi strânge un grup. Unde-s mulţi, puterea creşte - nu vă mai învaţă asta la şcoală? Nu veni cu prietenul cel mai bun care, deşi cu siguranţă e o persoană faină, arată ca naiba şi poartă haine mult prea strânse.
Nu te lua prea în serios. Lumea vine în club să se maimuţărească, să bea cocktail-uri scumpe şi proaste şi să râdă la aceeaşi poantă de săptămâna trecută. Nu sta lipit de perete şi nu face mişcări micuţe din picioare. Nici mişcări ample, hip-hop-ăreşti din mâini.
Că veni vorba, muzica nu s-a terminat la hip-hop-ul prost din anii '90. Ascultă un pic de indie, un pic de reggae, musai rock'n roll şi feel-good rock. S-ar putea să-ţi placă.
E ok să te uiţi la fete. Nu e ok să te holbezi cu un amestec de sociopatie şi jenă. Zâmbeşte. Nu şuşoti cu prietenul mai sus menţionat, e bizar şi feminin.
Şi distrează-te, fir-ar să fie! Nu eşti pe moarte, şcoala începe abia luni, tipa de la masa vecină nu e sufletul tău pereche. Ce nu se întâmplă săptămâna asta, poate o să se întâmple săptămâna viitoare. Sau când faci şap'şpe ani.
Puţin îngrijorată,
R.