Stau de 10 minute cu foaia virtuală în faţă şi nu-mi găsesc cuvintele. Cum să scriu despre ultima săptămână, cum să enumăr şi să descriu tot ce-am făcut, am vorbit şi am simţit de duminică până duminică?
Pe hârtie e simplu. A fost o şcoală de vară, pe numele ei Plant Your Brand, care a adunat 20 de participanţi, 15 organizatori şi (oficial) 4 vorbitori în numele ecologiei şi comunicării. Ne-am dus în Deltă, la Mila 35, am făcut conferinţe şi workshop-uri, am lucrat la proiecte şi ne-am relaxat serile. Dan Dumitrescu şi Adrian Ciubotaru ne-au vorbit despre ce poţi să schimbi şi cum să ajuţi la nivel individual, Teia Catană despre dezvoltare durabilă şi cum se influenţează lucrurile între ele, Dragoş Bucurenci despre cum promovăm eficient ecologia, iar Mona Nicolici despre ce fac companiile pentru societate. La sfârşit am făcut spoturi pentru ediţia a doua a PyB, ura şi la gară. Nu aşa?
Păi nu aşa. În primul rând pentru că am mers cu barca şi autocarul, nu cu trenul. Şi pentru că n-am spus nimic despre oameni. De care m-am îndrăgostit iremediabil şi care mi-au făcut plinul cu speranţă şi energie până cine ştie când. Şi ajungem din nou la "cum să scriu despre".
Invitaţii au refuzat să se cocoaţe la vreun pupitru. Pe Dan o să-l ţin minte sărind în piscină, pe Adrian jucând ping-pong, pe Teia dându-ne idei de jocuri, pe Dragoş cântând "Famous blue raincoat", pe Mona râzând de personajele noastre de la prezentări. Pe AdViceri o să-i ţin minte agitându-se, înotând când noi lucram şi ţinând şedinţe când noi pierdeam vremea cu biliard şi darts, dansând toată noaptea şi căscând toată dimineaţa. Oameni responsabili, deştepţi şi entuziaşti, cărora îmi doresc tare, tare de tot să le fiu colegă de la toamnă.
Şi ajungem la cei 19 fantastici. Iar stau de 10 minute, mă uit când la ecran, când la foaia cu datele de contact şi-mi dau seama că n-am cum rezuma zilele astea. N-am cum să scriu despre. N-am cum explica, oricât de puţin convingător, că am plecat necunoscuţi şi ne-am întors prieteni. N-am cum să număr şi să enumăr zâmbetele, cântecele, excursiile la piscină (la orice oră, zi sau noapte), bancurile, jocurile, proiectele în echipă, serile de zbânţuit şi dimineţile de băut cafea cu paharul. Mi-e incredibil de dor de voi şi vreau înapoi în Deltă. La anu', cu cortu' pe pajişte?
Pe hârtie e simplu. A fost o şcoală de vară, pe numele ei Plant Your Brand, care a adunat 20 de participanţi, 15 organizatori şi (oficial) 4 vorbitori în numele ecologiei şi comunicării. Ne-am dus în Deltă, la Mila 35, am făcut conferinţe şi workshop-uri, am lucrat la proiecte şi ne-am relaxat serile. Dan Dumitrescu şi Adrian Ciubotaru ne-au vorbit despre ce poţi să schimbi şi cum să ajuţi la nivel individual, Teia Catană despre dezvoltare durabilă şi cum se influenţează lucrurile între ele, Dragoş Bucurenci despre cum promovăm eficient ecologia, iar Mona Nicolici despre ce fac companiile pentru societate. La sfârşit am făcut spoturi pentru ediţia a doua a PyB, ura şi la gară. Nu aşa?
Păi nu aşa. În primul rând pentru că am mers cu barca şi autocarul, nu cu trenul. Şi pentru că n-am spus nimic despre oameni. De care m-am îndrăgostit iremediabil şi care mi-au făcut plinul cu speranţă şi energie până cine ştie când. Şi ajungem din nou la "cum să scriu despre".
Invitaţii au refuzat să se cocoaţe la vreun pupitru. Pe Dan o să-l ţin minte sărind în piscină, pe Adrian jucând ping-pong, pe Teia dându-ne idei de jocuri, pe Dragoş cântând "Famous blue raincoat", pe Mona râzând de personajele noastre de la prezentări. Pe AdViceri o să-i ţin minte agitându-se, înotând când noi lucram şi ţinând şedinţe când noi pierdeam vremea cu biliard şi darts, dansând toată noaptea şi căscând toată dimineaţa. Oameni responsabili, deştepţi şi entuziaşti, cărora îmi doresc tare, tare de tot să le fiu colegă de la toamnă.
Şi ajungem la cei 19 fantastici. Iar stau de 10 minute, mă uit când la ecran, când la foaia cu datele de contact şi-mi dau seama că n-am cum rezuma zilele astea. N-am cum să scriu despre. N-am cum explica, oricât de puţin convingător, că am plecat necunoscuţi şi ne-am întors prieteni. N-am cum să număr şi să enumăr zâmbetele, cântecele, excursiile la piscină (la orice oră, zi sau noapte), bancurile, jocurile, proiectele în echipă, serile de zbânţuit şi dimineţile de băut cafea cu paharul. Mi-e incredibil de dor de voi şi vreau înapoi în Deltă. La anu', cu cortu' pe pajişte?
Subscriu la faza cu corturile . i loooooveee uuu toooooooo
RăspundețiȘtergerehe he, sper să ne mai găsim la ping-pong, discuţii despre cărţi şi multe entuziasme:)
RăspundețiȘtergere