Imobiliare

Sau cum te aduce Olanda la o formă uşoară de disfuncţie bipolară.

9:02, în tren spre Liège. "Hai că-i bine."

10:10, în gară în Liège. "Bă, ej'nebun, n-au şi ăştia un panou cu trenurile?"

10:45, în centrul Maastricht-ului. "Uăileu ce frumos îi! Cu străduţele şi clădirile şi biciclistele în fustă şi bicicliştii cu ochelari de soare şi catedrala aia şi catedrala ailaltă!"

11:20, ieşind din facultate. "Băi, ce eficienţi sunt, în 5 minute am terminat cu toate întrebările! Şi secretariatul e într-o fostă biserică, ce mişto!"

11:53, la aparent cea mai prietenoasă agenţie imobiliară. "Ok, nu prea mai sunt camere, da' asta pare simpatică şi pot s-o văd azi. 2 kilometri juma' nu-i aşa de mult, nu?"

15:45, gâfâind. "Pfuai de viaţa mea, cât de mult sunt 2 kilometri juma'!"

16:20, la vizionarea camerei.

Eu: Şiii... restul camerei unde e?

Karin, agenta: Adică?

Eu, oftând a disperare în 9 metri pătraţi. Glumeam. Maşină de spălat are?

Karin: Nu.

Eu: Frigider?

Karin: Relativ.

Eu: Adică?

Karin: E unul, da' nu prea răceşte.

Eu: (sunet de pistol şi creieri pe pereţi)

17:36, înapoi la agenţie.

Eu: Până mâine încerc să mă decid.

Karin: Până mâine se dă.

Eu: Ok. Altele mai sunt?

Karin: Mai e una după colţ de-aici, spaţioasă, baie proprie...

Karin 2 (pe care probabil n-o cheamă Karin, dar fie): S-a dat de juma' de oră.

18:10, la gară tocmai la timp pentru trenul de 18:20. Care nu circulă. Următorul e la 19:20. "Da-v-aş şi băga-mi-aş şi trimite-v-aş cu oraşul şi străduţele şi bicicliştii şi catedralele voastre cu tot!"

18:32, în centru, la un cornet de cartofi prăjiţi. "Hai că nu-i aşa de rău."

18:34, la mijlocul cornetului. "Hai că o să fie ok."

18:37, aruncând cornetul gol. "Hai că-i ok."