marți, 31 decembrie 2013

Pe balansoar

Adică la cumpăna dintre ani. Acum, când anul... Fie ca... D'astea.
L-am început pe 2013 dansând pe Gangnam Style într-un club pe la Cişmigiu, printre oameni care-mi sunt tare dragi chiar dacă ne vedem 3 zile pe an. Am plecat repede înapoi în orăşelul care m-a adoptat şi m-am pus din nou la birou, să termin cursurile şi dizertaţia. După lupte seculare care au durat câteva luni, în noiembrie iar m-am înecat într-o togă hălăţoasă şi am aruncat în sus cu drăcia aia de pus pe cap. De data asta, am aruncat-o strategic mai în faţă. Din păcate, asta au făcut şi cei din spatele meu.
easyJet mi-a fost cel mai bun prieten pentru plecat cât de des posibil la Basel. Şi tot n-a fost destul de des, şi tot m-am întristat la fiecare coadă de weekend scurt, furat din cele două programe ocupate. În rest, am mai revăzut bucăţele din draga mea Belgie şi m-am revoltat împotriva preţului biletelor de tren la fiecare fugă la Amsterdam. Să mergeţi la Rijksmuseum dacă sunteţi pe-acolo, l-au renovat şi redeschis şi e tare fain.
Şi cum îmi place să fiu mereu în contratimp, cât toţi colegii sclavageau în speranţa viitoarei dizertaţii, eu m-am încăpăţânat să am prima vacanţă de vară din ultimii 3 ani. (Nici nu-mi dădusem seama, dar în 2011 am ieşit din şcoală şi am intrat direct în muncă, iar în 2012, invers. Circular, aşa.) Aşa că am ajuns într-un final glorios la Barcelona, unde am făcut supradoză de Art Nouveau catalan şi am mâncat cantităţi industriale de caracatiţă. Aproape am pierdut avionul înapoi, certându-mă cu o duduie care nu pricepea de ce nu am viză de Spania pe paşaportul de România, am pus câteva tricouri la spălat şi am plecat din nou, spre Gdansk, spre primul meu festival internaţional. 
Ah, şi ce festival a fost! Queens of the Stone Age, Kings of Leon, Arctic (of?) Monkeys unde era să murim striviţi sub un pogo de mii de oameni, Editors, Blur de la distanţă ca să ajungem la alt-J, The National cu Matt alcoolizat şi coborând de pe scenă spre disperarea bade-n-garzilor, ba chiar şi o Rihanna absolut mizerabilă în ziua bonus. Plus că Sfântă Grisină, Gdansk-ul e incredibil, neaşteptat, "o-să-încep-să-râd-de-fericire" de frumos. Singurul lucru pe care nu l-am făcut nici la spanioli, nici la polonezi a fost să înot în mările respective, că era frig. Dar nu-i nimic, pentru asta s-a inventat Vama şi, am descoperit cu încântare, Rinul vara. Cred că a fost unul dintre cele mai faine momente "de vreodată" să mă plimb prin Basel cu părul ud şi costumul de baie pe umăr, după doi kilometri de plutit în aval.
Dar s-a terminat vara, s-a terminat masterul şi trebuia să fac ceva cu viaţa mea. Aşa că am făcut ce ziceam că n-o să fac niciodată (asta devine o temă literară în viaţa mea) şi am intrat cu juma' de talpă în profesorat, ca asistentă pentru cursurile de licenţă în varii economii şi marketinguri. După 1 semestru împărţit în 2 blocuri, 4 cursuri, 12 grupe şi cam 200 de studenţi în total, mă bucur că mi-am exersat definiţiile pe care le uitasem, engleza simplificată în beneficiul diverselor naţionalităţi şi abilitatea de a spune cu naturaleţe "în engleză, vă rog" în germană, franceză şi olandeză, capacitatea de a jongla 20 de chestii simultan, umorul un pic mai acceptabil social şi răbdarea, răbdarea, răbdarea. După Revelion corectez examene.
Şi acum iată-mă acasă-acasă, singură-singurică, cu părul vâlvoi şi ochii încă lipiţi de somn. Pentru la anu' cred că-mi fac prea multe planuri, dar toate se rezumă într-o frază siropos-motivaţională: să fac în fiecare zi din 2014 ceva pentru care viitoarea-Ralucă o să mă bată apreciativ pe umăr. 
Dar până atunci, o să fac ceva ordine prin mormanul de haine aruncate pe covor, o să beau multă cafea şi o să mă duc la o petrecere în pijamale. Noapte bună, copii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu