Oameni: FCRP

Nu e un articol de popularizare al FCRP - SNSPA. (Ne plac acronimele. Curioşilor le recomand cu încredere motorul de căutare preferat.) E un articol pseudo-aproape-serios despre mine ca FCRP-istă şi despre punctele comune pe care le găsesc, de voie sau de nevoie, cu oamenii de acolo. Deci: cum ştii că o tânără sau un tânăr se bucură de primul semestru la FCRP?

• Citeşte Cioran în autobuz. Se enervează teribil când ajunge la destinaţie şi trebuie să pună semn de carte la mijlocul unei peroraţii pasionate a mai-înainte-menţionatului.
• Vorbeşte cu lejeritate de ICRM, TCRSS, TC, fără a aminti de ceva mai inteligibilele Filo şi Info. Identifică profesorii fie prin prima silabă a numelui de familie, fie prin adresa de mail.
• Ştie adresa platformei de studiu şi parola pe de rost. Are adresa forumului "bookmarked". A uitat, în schimb, adresa wikipiediei.
• Vede într-o icoană o expresie a pasivităţii şi subdeterminării teocentrice a poporului românesc, nicidecum o icoană în sine. Când se uită pe geam, cu jumătate de minte se gândeşte la pauză, cu cealaltă jumătate la marea trecere.
• Are "angoaaase". Ştie care este definiţia irefutabilă a plagiatului. Nu râde a prost citind cuvântul "irefutabil".
  
• Are în whatever-you-call-bara-din-josul-display-ului deschise câte două documente word, pdf-uri, Firefox-uri şi ferestre de messenger. Toate sunt legate de şcoală.
• I se pare amuzantă replica "Ştiu un băiat la fecerepe." Chiar se gândeşte serios să-şi imprime mesajul pe un tricou.
  
• Scrie pe blog despre cum îţi dai seama că eşti FCRP-ist în loc să scrie la ICRM sau TCRSS.

Nu sunt prea fericită de articolul ăsta. N-are structură argumentativă, afirmaţiile sunt nesusţinute statistic, citatele nu sunt marcate. E cu liniuţe. Dar până la urmă, aşa e şi subiectul. Cu liniuţe. Liniuţe de stres pe frunte, liniuţe de aşezare a textului în pagină şi, din fericire, zâmbete ca nişte liniuţe printre bănci.