N-am citit cum trebuie cartea asta la vremea ei. Vremea ei era seminarul de ICRM de semestrul trecut, când eu îl bodogăneam pe Cioran. Acum vreo săptămână mi-a dăruit-o un om drag (spontan, că aşa-i frumos), am citit-o şi chiar m-am bucurat de ea."Pagini despre sufletul românesc" e o culegere de texte despre modul în care românii văd lumea. Probabil cel mai cunoscut dintre ele este primul din volum, conferinţa "Ce e etern şi ce e istoric în sufletul românesc", în care vorbeşte despre Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir şi Lucian Blaga pentru a ilustra resemnarea şi revolta din scrierile româneşti de-a lungul vremii. În "Suflet agrar sau suflet pastoral", argumentează relativ convingător ideea că românii nu sunt făcuţi să stea pe loc. Un articol frumos e "Bisericuţele noastre", în care se revoltă că nici noi, nici străinii nu apreciază însemnătatea culturală a mânăstirilor bucovinene: "expresie de putere şi expresie de sensibilitate cultă, bisericile acestea dezvăluie o altă dimensiune a sufletului românesc." În "Pentru o altă istorie a gândirii româneşti"şi "Cum gândeşte sufletul românesc" încearcă să-şi dea seama dacă vom avea vreodată un sistem filosofic autohton, autentic şi coerent. În ultimul text, "Ardealul în spiritualitatea românească", afirmă că transilvănenii, prin istorica lor nemulţumire, sunt cei care ţin spiritul românesc treaz.
Ideile din volumul de faţă rămân destul de pertinente şi după mai bine de jumătate de secol de la publicare. În plus, Noica are darul scriiturii, spre deosebire de alţi gânditori care trebuie citiţi cu dicţionarul şi cartea de gramatică în mână. Per total, mi-a plăcut mult. Un gând mai arunc: citind despre "revolta" spirituală ardeleană, m-am gândit la supărările din melodiile vechi de la Kumm şi Luna Amară. Asta interdisciplinaritate, dom'le!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu