joi, 22 octombrie 2009

Carte: K. Roberts, "Lovemarks"

Publicată în 2004, tradusă la noi în 2006, "Lovemarks" trebuie citită de tot tineretul cu speranţe în marketing şi comunicare. Nu pentru că e o carte bună, deşi e. Nu pentru că are poze, deşi are. Ci pentru că restul lumii a citit-o şi e naşpa rău să rămâi de căruţă. Eu, una, de-asta am citit-o.
Un Lovemark este un brand de dincolo de brand. Adică nu unul mort, Doamne-fereşte, ci unul cât se poate de viu. Atât de viu, încât consumatorii chiar îl iubesc. De unde şi "love"-ul din lovemark. Pentru consumator, un lovemark nu este doar cea mai bună opţiune din categoria lui, ci singura opţiune. De lovemark-ul tău nu te saturi niciodată şi nu vorbeşti de rău, iertându-i eventualele scăpări, erori şi hibe.
Evident, ca producător sau vânzător, nimic nu te-ar bucura mai mult decât să creezi un lovemark. Cum faci asta? Păi renunţi la statistici şi grafice, ieşi din birou, afli ce vor cu adevărat consumatorii tăi, cum trăiesc şi ce le place, după care faci tot posibilul să le îndeplineşti şi să le depăşeşti aşteptările. Cum faci asta? Bineînţeles, nu există reţetă, aşa că încerci, o nimereşti sau o dai în bară, încerci din nou, ectecera.
Iertaţi-mi ironia gratuită. Cartea e faină, scrisă lejer şi amuzant, într-un format interesant (adică are poze, dom'le!), cu exemple foarte bune, sfaturi pertinente şi citate grozave. Anita Roddick, de exemplu, spune: "Dacă crezi că eşti prea mic pentru a avea un impact, atunci du-te la culcare cu un ţânţar." Şi începe cu fraza "m-am născut optimist". Cum să întreci asta? Altfel spus, "Lovemarks" ar putea să devină în sine un lovemark în domeniul cărţilor despre, cu şi pentru creativi şi comunicatori.
Şi m-a pus pe gânduri. Care sunt lovemark-urile mele? Primele care mi-au venit în minte au fost Snack Attack şi Kumm. Dar Snack Attack au dat câteva rateuri în ultima vreme, aşa că rămân doar Kumm-ii. Lovemark-urile voastre care sunt?

4 comentarii:

  1. Fender, deşi am Ibanez. Nikon, deşi am şi Canon. Ikea, pentru că sunt altfel şi au mâncare bună şi ieftină. Mec, pentru că pur şi simplu e mec.
    Iar pe Kummi îi iubesc mai mult decât pe toate de mai sus, dar nu i-aş băga la categoria "brand".

    RăspundețiȘtergere
  2. la Ikea m-am gândit şi eu, după ce am publicat.
    ba da, Kumm-ii sunt un brand. nu e o insultă. e de bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fender apare cu siguranță și la mine, dimpreună cu Sun (geek here, yes). Din păcate integrarea mea în societatea de consum e foarte proastă. Totuși, aș propune și introducerea termenului de "hatemark", dând ca exemplu UPB și, damn it, MTV :-D.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, mi-am propus si eu sa citesc cartea asta. Doar ca sa mai aflu cateva povesti despre branduri.

    RăspundețiȘtergere