(Ficţiune cu care aspir la glorie trilematică. 505 caractere.)
- Potoleşte-te, o roagă el cu jumătate de glas. Dă-o dracu', am ajuns să visez noaptea că-l întâlnesc pe Vlad.
Ea lasă ochii în jos şi strâmbă din nas a nemulţumire şi răsfăţ. Se gândeşte că ar fi un moment bun să roşească, dar nu-i reuşeşte.
- Plus că nu e corect faţă de el.
Ea ridică privirea şi strâmbă din nou din nas. Unul din foştii ei prieteni se topea după figura asta. Nu mai ţine minte care.
- Ne-am înţeles?
Ea surâde şi aprobă entuziast din cap. Apoi continuă să-i descheie nasturii de la cămaşă.
Ai grijă cu verdele ăla de la scris. E foarte obositor la citire. Mai că era să renunţ să mai citesc, dupâ 2-3 cuvinte.
RăspundețiȘtergereSe potriveşte totuşi verdele la textul ăsta :)
RăspundețiȘtergeree din formatare, nici nu m-am gândit nici c-ar fi obositor, nici c-ar merge...
RăspundețiȘtergeresi gloria ti-a venit :)
RăspundețiȘtergere