Mâine plec pentru 5 luni din ţară. Sunt fericita posesoare a unei burse Erasmus la Hogeschool-Universiteit din Bruxelles. Ştiam din aprilie, dar până acum n-am realizat. Acum chiar se întâmplă, m-a lovit gândul, în timp ce împachetam şosetele. Apropo, aveţi idee cât hal de spaţiu pot ocupa şosetele într-un geamantan?!
Revenind. Viaţa mea se află acum într-un geamantan de 30 de kile, plus rucsac pentru laptop, plus un colet de trimis cu curierul. Cum să plece copilul fără pătură şi tigăi, mai ales că are să stea la cămin? Teancul de hârtii oficiale are două degete; majoritatea sunt de la ASE, desigur. Care, ca o paranteză, îmi dau ei nişte bani, iar de restul descurcă-te. În fine, merge şi-aşa.
Plec dintr-un Bucureşti în demolare, pe care nu ştiu dacă o să-l mai recunosc la întoarcere. Şi care totuşi mi-e drag, în felul lui şchiop şi contradictoriu, mai mult ca scenă a întâmplărilor frumoase decât ca frumuseţe în sine. Şi mă duc într-un oraş în care n-am fost niciodată, într-o ţară în care n-am fost niciodată, unde se vorbesc două limbi. Una o vorbesc la nivel de baltă, cealaltă deloc. Las' că ne descurcăm noi.
Plec dintr-o rutină cât de cât stabilită ca s-o iau de la zero, fără să ştiu să gătesc sau să calc. Plec de lângă ai mei, pentru prima dată din existenţa mea cocoloşită, şi de lângă soră-mea care a început să se smiorcăie de ieri dimineaţă. Plec de lângă multe cunoştinţe, un număr decent de prieteni şi câţiva oameni infinit de dragi, de care o să-mi fie dor în fiecare zi.
Mă întorc în februarie. Să fiţi cuminţi.
ti-am trimis intr-o duminica asa de dimineata incat se putea considera ca e sambata noapte un mesaj.credeam ca pleci atunci, nu acum.ramane valabil mesajul+o imbratisare rupatoare de oase.
RăspundețiȘtergere