marți, 25 septembrie 2012

Comparaţie

În anul întâi îmi adaptam programul de la Comunicare după orarul de la ASE. Ajungeam la seminarii când cu o grupă, când cu alta, mereu rătăcită într-un colţ şi cerând efort suplimentar când se striga catalogul. "Şi grupa 9, Popescu." Se apropia de mijlocul semestrului când m-am trezit, aproape întâmplător, la seminar cu grupa mea. Două colege discutau aprins sistemul de steluţe pentru participare impus de unul din profii faini. (V-am mai zis de el.) "Băi, şi e una care are toate steluţele până acum, îţi dai seama ce tocilară infectă trebuie să fie?" "Cine, Popescu aia? Da, probabil se duce cu vreo grupă de tâmpiţi, n-are cum altfel." Am simţit că e momentul oportun să mă prezint. "A, tu eşti?" mă întreabă una dintre ele. "Cam da," zic. "Salut atunci, te urăsc!" îmi răspunde, probabil cu un umor pe care nu l-am prins.
***
Azi coboram prin labirintul de universitate după un tutorial. Glumeam cu colegele despre încercarea de mituire a publicului din prezentarea trecută, când pentru pauza dintre ore au pus un slide cu "Have a break" şi ne-au împărţit KitKat. "Ştii, Rralouka," (cam asta ar fi pronunţia nemţească şi/sau olandeză) îmi spune Emma, "îmi place că vii cu întrebări interesante. Chiar ajută ora." M-am înroşit un pic. Cum o fi, dom'le, să nu aplici regulile de capitalism sălbatic şi la şcoală?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu