luni, 31 decembrie 2012

Şi restul

Restul din an, că de primele două treimi am povestit deja.
A aproape-trecut primul semestru din master şi sunt încântată. Cursurile şi temele mă ţin mereu în priză, aşa că nici n-am timp să mă plictisească orăşelul meu de provincie. Mi-am făcut cât de cât un rost al meu, o rutină liniştită şi un sentiment incipient de "acasă", deşi nu m-aş vedea rămânând acolo. Prea e oraş de weekend: frumos, dar plictisitor. 
Tot n-am ajuns la Barcelona, deşi RyanAir mă tot îmbie. Bine, încântarea de a găsi zboruri dus-întors cu 20 de euro e moderată de cei 25 de euro necesari pentru taxi. Am avut în schimb noroc să prind un "ia-mă, nene" către Berlin tocmai în weekendul în care oameni dragi o vânau pe domnişoara Florenţa împreună cu maşina ei. Aşa că am umblat până mi-a ieşit os prin os şi am urlat cot la cot la unul dintre cele mai frumoase concerte de vreodată. Păcat că înregistrările sunt slabe.
Social şi emoţional, am continuat să mă împart între 2... nu, 3... în fine, maxim 6 fusuri orare ca să ţin pasul cu  toţi oamenii care-mi fac viaţa mai frumoasă. Am făcut naveta până la Bruxelles pentru weekend-uri scurte, am râs pe Skype şi m-am ofticat pe WhatsApp de insulele frumoase unde mi-a plecat de nebună una dintre cele mai noi prietene.
N-am învăţat nici olandeză mai mult de "dank u vel", nici să merg pe bicicletă. Şi nici să scriu coerent, fir-ar să fie, cu cap şi coadă şi poveste, ca să nu se plictisească eventualii cititori. Mai încerc.

Iar dacă trebuie să reduc 2012 la un singur simţâmânt, ar fi recunoştinţă. Pentru rezultatele unor eforturi susţinute şi pentru dramul de baftă care le-au completat. Pentru locurile frumoase care m-au primit, pentru călătorit, muzicile şi cărţile bune peste care am dat întâmplător. Mai ales pentru oameni extraordinari, de care mă bucur să-mi fie dor. Şi desigur, pentru că nu s-a sfârşit lumea. Atâta mai lipsea, să mă prindă Apocalipsa la examen.
Hai, la pregătiri de Revelion cu voi. La anu' şi la mulţi ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu