Etnice

Nici examenele de-aici nu m-au convins să mă las de citit. Ceea ce e bine, zic eu. Măcar până vin rezultatele.

A. Waldman, "The Submission"

Am găsit cartea asta într-o listă de bestseller-uri şi mi-am cheltuit nişte cupoane pentru Amazon ca să mi-o urc pe Kindle. (Paranteză. Cât m-am încăpăţânat eu că nu vreau e-reader şi cât de drag mi-e acum.) Comitetul desemnat să aleagă memorialul pentru 11 septembrie alege, într-un sfârşit, unul dintre planuri, doar ca să descopere că arhitectul e musulman. De-aici, povestea e spusă din mai multe unghiuri. Claire, singura văduvă din comitet, încearcă să facă faţă presiunii publice şi întrebărilor copiilor ei. Mohamed, arhitectul,  jignit de reacţiile celor pe care îi consideră compatrioţi, refuză să se justifice în faţa atacurilor: "It was exactly because they had nothing to worry about from him that he wanted to let them worry." Asma, văduva musulmană a unui muncitor din turnuri, riscă deportarea pentru a apăra memorialul ales. Mai apar o jurnalistă dispusă să calce pe cadavre, din ce în ce mai obositul preşedinte al comitetului de selecţie şi un protestatar care îşi justifică întreaga existenţă prin eforturile depuse la curăţarea zonei după atac. Şi totuşi, chiar şi cu atâtea fire, povestea curge inteligibil şi foarte, foarte uman; punctele de vedere sunt sugerate aşa frumos, că nu poţi decât să te identifici cu fiecare dintre personaje. Plus că ia un subiect delicat şi îl despică mişto, fără stereotipuri.

B. Bryson, "Neither Here Nor There: Travels in Europe"

Sunt la a şasea carte a domnului Bill Bryson şi habar n-am cum reuşeşte să-mi depăşească aşteptările de fiecare dată. După istoria ştiinţei şi ceva lingvistică, se întoarce (cel puţin în ordinea în care îl citesc eu) la ce-i place mai mult şi-i iese mai bine: călătoritul. Începe Europa dintr-un sătuc din nordul Norvegiei, unde aşteaptă două săptămâni aurora boreală, coboară la Paris şi începe să se plimbe prin Belgia şi Olanda, trece în Germania şi nordul Italiei, prinde Sofia post-comunistă şi se enervează în Istambul înainte să se întoarcă acasă. 

Într-unul din zboruri întâlneşte un fanatic creştin: "I spied a coin under the seat in front of me. When I sat up, I saw that my seatmate was at last looking at me. "Have you found Jesus?" he said suddenly. "Uh, no, it's a quarter," I answered and quickly settled down." În Belgia, are ocazia să discute politică: "The Flemish can't stand the Walloons and the Walloons can't stand the Flemish, but when you talk to them a little you realize that what holds them together is an even deeper disdain for the French and the Dutch." Iar în Hamburg, după ce priveşte îndelung vitrinele sex-shop-urilor, ajunge pe o stradă "interestingly named Gorch-Fock-Wall, which sounded to me like the answer to a riddle: what does Gorch do when he can't find his inflatable doll?" Deci, per total, e din nou atât de amuzant încât am început să râd din tot sufletul la 2 noaptea. Pot să-i iert chiar şi părerea negativă (deci evident deformată) despre Bruxelles.

Arhitectură nu ştiu, dar de călătorit, parc-ar merge un pic. Numa' să treacă examenul de mâine. Şi cele din decembrie. Şi Crăciunul. Şi... da, mai bine mai citesc.