miercuri, 9 decembrie 2009

Călătorind

Sau despre cum m-am dus la Viena şi m-am îndrăgostit de Bratislava.
Am plecat la Viena pentru concertul Depeche Mode. În situaţia în care, vorba maică-mii, parcă nu eram aşa mare depeşistă. Păi nici nu sunt, mami, mă duc pentru opening act. Pentru ce? Pentru ăia de le cântă în deschidere. Aha. Cine-s ăia? Soulsavers. Cum? Soulsavers. Aha. Cine-s ăia? Sunt faini, mami. Bine. Du-te.
Despre concert, numai de bine, desigur. DM sunt cât se poate de stăpâni pe spectacol şi ştiu să comunice foarte, foarte bine cu publicul. Pe alocuri, preferam să mă uit la mulţimea care dădea din mâini la unison decât la formaţie. Tot pe alocuri, vocea lui Dave nu s-a înţeles cu sonorizarea şi cu urechile mele aflate în fundu' sălii. În schimb am fost uimită de vocea chitaristului, care a cântat câteva balade absolut minunate. Despre Soulsavers nu pot vorbi. Sunt formaţii despre care nu pot vorbi.
Ce e frumos în Viena? Că ştiu să se pună în valoare. Ştiu să profite de palatele şi bisericile răspândite de Habsburgi tot la două, trei străzi. Ştiu să îşi amenajeze muzeele şi celelalte atracţii încât să te prindă şi să nu scapi. Am rămas sincer impresionată de depozitul de mobilă şi de grădina zoologică, în situaţia în care eu, de fel, nu prea contemplu scaune şi urşi panda.
E frumos şi că metroul lor are destule legături între linii, scaune goale şi ajunge în staţie la 2 minute. (Pe bune că-i important.) Prin metrou am zâmbit multor tineri alternativi vienezi, care sunt imperceptibili mai alternativi decât alternativii de la noi. Adică sunt alternativi, dar nu toţi la fel. Că au târguri de Crăciun în fiecare piaţă mai consistentă şi că târgurile nu sunt pline de kitsch-uri odioase.
Ce nu-i aşa frumos? Că e un oraş scump. Zău dacă pricep unde-s magazinele în care să mergi la shopping în Viena. Eu zâmbeam la haine, dar îmi înţepenea zâmbetul la preţuri. Nu-i frumos nici că e un oraş adormit. Am fost sâmbătă seara în clubul care ne-a fost recomandat drept "cel mai animat". Nimeni nu dansa. Tinerii alternativi de mai sus stăteau în picioare, sub reflectoare, cu o bere în mână, şi vorbeau. Ceea ce, desigur, e grozav. Doar că nu e club.
Cât despre Bratislava, am descoperit că se află că la o oră şi 6 euro distanţă. Că e frumoasă, calmă şi rece. Că are un castel care apare din ceaţă şi din care se vede frumos Dunărea. Că are străduţe înguste, cu piatră cubică, case cu ferestre înalte şi statui care te pândesc după colţ. Că e un fel de Cluj plus Sibiu plus Sighişoara plus cum îmi imaginez eu oraşele ruseşti. În fine, că e, inexplicabil, genul de oraş în care m-aş vedea trăind o vreme, pentru care m-aş vedea învăţând slovacă.
Mi-a plăcut. Aş mai face. Cine vine cu mine?

4 comentarii:

  1. tz-am zis, eu la o Bratislava m-as baga. Viena e un pic prea sclifosita pentru gustul meu, chit ca nu ne-am intersectat pasii prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu aş pândi o Franţă, da' asta-i aşa, o fantezie de-a mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu l-ai intrebat de Dave pe cand concertul ala in Bucuresti, ca am ramas cu invitatiile din mai :P
    orasele rusesti, din cate am auzit eu, sunt orase in care totul e dublu fata de alte orase :) - strazi, cladiri, tot.

    RăspundețiȘtergere
  4. mare dreptate ai. la cât am stat la poveşti cu el, şi tot am uitat... :P
    dublu trebuie să fie interesant. cu viza e mai nasol în est...

    RăspundețiȘtergere